Critica nu este bună de nimic.

Critica.

Dacă nu ai nimic bun de zis, taci din gură.

Iar dacă chiar insiști să-ți spui părerea, să știi că mi se va strânge puțin inima, voi roși și-mi voi ține respirația preț de câteva secunde.

Apoi, voi răsulfa ușurată la gândul că nimeni care a făcut vreodată ceva curajos, n-a scăpat necriticat.

La tine, cea care citești aceste rânduri, cum se simte asta?

Știu că există ideea de critică constructivă. Însă, din perspectiva mea, critica reprezintă orice părere cu aspecte negative pe care n-am solicitat-o. Consider că valoros este doar feedback-ul. Iar feedback-ul este cel care se cere: „Ia, spune-mi, ce nu merge, ce poate fi îmbunătățit”. De cele mai multe ori, critica este despre persoană, feedback-ul este despre idee.

Sigur, vei spune că vreau doar laude. Da, vreau să-mi spui mai des ce fac bine. Și să spui și altora ce fac ei bine. Prea des ne concentrăm doar pe ce nu merge bine.

Împrăștie în jurul tău doar laude. Și vei vedea cum se transformă lumea din jurul tău. Nu pentru că oamenii devin brusc mai buni, ci pentru că ochiul tău va vedea binele care există deja în jurul tău.