Lecție de antreprenor. Am dat-o în bară. Sau a cui e vina când nu se mai depune un proiect

Cum e ca nou antreprenor să nu livrezi clienților ce ai zis că faci? Nasol, nu-i așa?

Prin asta tocmai am trecut eu recent. Nu contează atât de mult cui și cum am greșit, ci cum am ajuns acolo. Treaba stă în felul următor:

M-am băgat să scriu 4 proiecte pe gratis pe Erasmus Plus pentru 4 organizații și am ajuns să nu mai scriu niciunul. M-am apucat să scriu la 3 dintre ele și să am întâlniri, dar în final nu am mai depus niciun proiect. Astăzi era deadline-ul.

Cum am ajuns, deci, să nu mai scriu niciun proiect și cât de „neserioasă” am fost

Ei bine, am crezut cu sinceritate că voi putea scrie proiectele până aproape de deadline, dar am pierdut din vedere câteva aspecte:

1. în trecut atunci când am scris proiecte am lucrat în echipă, deci eram mai multe persoane implicate sau dacă eram doar eu responsabilă, atunci timpul alocat a fost mai mare, vreo 2-3 luni, și nu prea mai aveam alte task-uri de făcut.
2. în trecut când scriam proiecte nu aveam doi copii mici și nici nu lucram de acasă. Nu știu cum pot lucra eficient alte mame de acasă!
3. mereu am scris proiectele „din interior”, adică cunoșteam foarte bine nevoile abordate și rezultatele dorite. „Din exterior” nu cunoșteam foarte bine nevoile clienților și nici chiar ei nu și le-au identificat foarte bine. De asemenea, comunicarea e îngreunată fiindcă am lucrat doar cu întâlniri online.
4. că acești clienți au doar o vagă idee de proiect, că s-a ajuns ca în majoritatea timpului să facem brainstorming pe ideea de proiect, în loc să pot lucra efectiv la scrierea lui. La unul dintre proiecte, în ultima săptămână încă nu aveam activități concrete. Se așteptau ca eu să le „inventez” pe baza discuțiilor din întâlnirile online.
5. că nu au parteneri și că identificarea acestora a fost un proces care a durat prea mult pentru ca partenerii să mai se implice la scriere.
6. că acești clienți se așteaptă ca eu să scriu totul în calitate de consultant. Că ei vin cu ideile și nevoile, iar eu trebuie să le formulez „frumos și convingător”. Și tot eu trebuie să fac toată documentarea și să găsesc justificare pentru propunerile lor.

Lecțiile mele:

Să promit mai puțin.

Să iau mai puțini clienți.

Să iau bani pe serviciile mele.

Să stabilesc cu clientul niște clauze de renunțare unilaterală atunci când nu sunt îndeplinite anumite lucruri. Adică să stabilesc termene concrete (milestones, cum le zic americanii) pentru ideea concretă de proiect, activitățile concrete propuse, resursele umane implicate, identificarea partenerului și că din interiorul fiecărei organizații am nevoie de cel puțin o altă persoană care să contribuie la scriere. Pe lângă celelalte persoane care vor fi parte din echipa de proiect și care trebuie să se descrie pe sine în termeni de competențe și experiență și să descrie ce-și propun în proiect. Cum aș putea eu să-mi imaginez ce face la modul concret un actor într-un proiect de incluziune socială pentru elevii de liceu? Sau cum va organiza un profesor un workshop de cetățenie europeană pentru elevi sau de educație digitală pentru alte cadre didactice?

Să nu mai urmăresc să fiu plăcută de client. Ci să livrez rezultatele așteptate. În condițiile în care și el îmi furnizează toate informațiile necesare. Adică și eu, la rândul meu, să stabilesc clar așteptările mele de la client. În ultima ședință cu unul dintre clienți, când încă se făcea brainstorming pe ideea de proiect, în penultima săptămână de dinainte de deadline, am avut o străfulgerare că ar trebui să renunț pentru că nu pot continua așa, dar m-am gândit că se vor supăra pe mine. Chiar așa mi-am zis: „Se vor supăra pe mine”. Oricum am ajuns în situația respectivă, cu diferența că am avut un consum psihic foarte mare până să iau hotărârea că nu mai pot scrie proiectele lor.

Să-mi stabilesc un proces / un sistem în care să lucrez pe proiecte în mod eficient. Acesta e primul pas la care voi lucra în următoarele zile.

Cum au reacționat clienții mei:

• Unul a renunțat la serviciile mele;
• Doi au zis că înțeleg situația și să continuăm să dezvoltăm ideile de proiecte ca să depunem la următorul termen;
• De la unul mai aștept o reacție.

Îmi pare rău pentru situația în care am ajuns, dar merg înainte. Nu are sens să rămân blocată aici. Mă concentrez pe lecții. Și pe ceea ce mai pot repara. Poate veți spune că prea ușor trec peste. Că așa ceva nu se face. Că nu ați mai colabora cu mine. Da, dintr-o perspectivă, așa este. Însă, nu există doar o perspectivă aici. Nu pot fi judecată doar că nu mi-am îndeplinit promisiunea. Iar dincolo de neserioasă, cred că am fost mai degrabă lipsită de experiența de a fi consultant. De a lucra „din exterior” pentru nevoile clientului.

Discursul pe care mi-l spun eu mie acum e că e nevoie să fiu mai atentă în ce mă „bag” și ce promit și că și eu trebuie să am solicitări de la client, nu doar el de la mine.

Tu când ai dat-o ultima dată în bară și cum ai scos-o la capăt? Iar dacă ai sfaturi sau idei pentru mine, aș aprecia un comentariu.