Cum primim complementele

Și voi ați fost în situația în care ați făcut un compliment, iar cealaltă persoană a început să expună tot felul de motive pentru care complimentul nu e chiar adevărat sau că nu se aplică mereu? Adică, ceva de genul:

– Ce bine te prinde culoarea aceasta.

– Da, dar uite că deja am pătat bluza sau Da, dar părul meu e nasol azi sau Da, dar nu e chiar comodă haina asta etc.

Ori să ignore complimentul și să meargă în altă direcție. Adică, ceva de genul:

– Ce faină rochie ai!

– Da, e o rochie ieftină. Am luat-o la reduceri/ de la second sau Am primit-o cadou sau Nici nu-mi place așa de mult, dar nu mai aveam alte haine curate etc.

Ați prins ideea, da?

Bine, cred că toate am fost de fapt în situația „celeilalte”, adică a persoanei care primește un compliment, dar nu știe cum să-l primească. Un simplu „mulțumesc” este suficient. Sau dacă vreți să păreți șmechere puteți spune: „Mulțumesc. Și eu cred la fel.” 🙂

Ei bine, eu azi am fost în situația în care am făcut un compliment, iar cealaltă persoană a început să-l minimizeze și să găsească tot felul de motive pentru care nu e chiar adevărat complimentul, așa încât m-am simțit penibil. I-am făcut un simplu compliment, dar a trebuit să-l justific și să găsesc contr-argumente la toate „defectele” ce le-a prezentat persoana respectivă. Grea misiune. Evident, am ieșit pe nimus. Că discuția a divagat de la „Ce bine îți stă cu nuanța aceasta de ruj” la „Ce față nașpa am dacă nu port machiaj”.

Voi știți cum să primiți complimentele?