Redescoperire

Lecție de antreprenor: drumul de la „Cum fac să fac bani” la „Ce-mi place și cum pot ajuta clienții”

De când mi-a încolțit ideea să-mi dau demisia și s-o iau pe cont propriu, m-am tot gândit la alternativa „Bun, și acum eu cum fac bani? Cum supraviețuiesc?”. Așa că m-am tot gândit la idei de a oferi diverse servicii precum workshop-uri și ebook-uri pentru mame sau femei care vor să se redescopere. Cumva, voiam să ofer „rețeta mea”, numai că eu nu aveam nicio rețetă. Adică am tot avut ups and downs cum ar zice francezu` (șuișuri și coborâșuri, doar că nu sună așa de fancy). Am risipit multă energie încercând să definesc niște servicii/ produse care să mă ajute „să fac bani”. Inclusiv m-am înhămat să fac niște proiecte pe gratis, cu speranța că vor câștiga finanțare și că apoi voi avea poziție în proiect. Deci, mă voi „asigura” ulterior pentru 2 ani. Fail total. Eșec total. Nu chiar totuși, pentru că am înțeles și am învățat niște lucruri.

După situația respectivă cu proiectele, m-am analizat mai bine și mi-am dat seama că ceea ce-mi place să fac cel mai mult este să scriu. În toate joburile mele, atunci când trebuia să fac vreun raport, să documentez ceva, să redactez vreo scrisoare, vreo cerere, să scriu vreun text de orice fel (dar care presupunea documentare, argumentare și creativitate), era o activitate în care intram în flux, eram foarte concentrată și-mi făcea plăcere maximă. De multe ori, la job mă trezeam că evit anumite activități și că-mi plac altele la care eram foarte meticuloasă și care-mi ieșeau foarte bine. De exemplu, atunci când scriam texte (rapoarte, proceduri, prezentări, solicitări etc.) rareori șefii mei mai aveau ceva de adăugat. Mereu mă concentram să scriu texte clare, bine argumentate și documentate. Acum, pentru clienții mei, caut să scriu texte inspiraționale, aspiraționale și educative. Bineînțeles, pe lângă a fi clare, bine argumentate și documentate. Nu știu voi, dar eu mereu am o problemă cu frazele întortocheate, pe care trebuie să le citesc de două ori ca să le înțeleg sau care nu par argumentate (gen textele care mă fac să mă întreb: de unde reiese asta, de unde au scos-o pe asta, nu rezultă treaba asta din enumerarea precedentă etc.).

Dar, revenind, la drumul parcurs de la „Cum fac să fac bani” la „Ce-mi place și cum pot ajuta clienții”, una dintre halte a fost un video de al lui Lorand Soares Szasz. Am înțeles atunci că a-mi câștiga existența sau a face bani pentru a compensa lipsa unui venit salarial trebuie să fie la intersecția dintre:

  • ce-mi place
  • la ce-s bună
  • ce caută piața

Știam că scrisul îmi place. Și că mă pricep foarte bine la el. Doar că sunt multe feluri de scris. Aici trebuia să definesc mai bine nișa mea. Iar lucrul acesta, în mod surprinzător, a fost un proces care a durat mai puțin decât m-aș fi așteptat. Mi-am deschis firma la final de ianuarie, iar acum, în aprilie, am 4 clienți (2 contracte semnate și 2 ce urmează) și încă 2 discuții cu doi clienți interesați de serviciile mele. Nu că mă laud, dar ajung să nu mai fac față. Așa că o iau cu pași mărunți. La nivel financiar, cu niște organizare bună din partea mea în luna mai voi avea încasări mai mari decât brutul ce l-am avut la jobul precedent. Ceea ce nu e rău deloc. A, și mai am un ONG de care mă ocup în calitate de membru fondator, Asociația Profesor Gheorghe Balaci.

Modul în care am ajuns la definirea nișei mele a fost un proces mai scurt decât m-aș fi așteptat poate și pentru că printr-o serie de conjuncturi am ajuns să discut cu niște antreprenori mai mici sau la început de drum. Doar că să ne înțelegem, „conjuncturile” le-am căutat: am avut întâlniri, am trimis emailuri cu oferte, n-am stat. Zilnic am lucrat pentru afacerea mea. În urma discuțiilor cu antreprenorii mi-am dat seama că există un gol în piață: antreprenorii n-au vreme să facă social media și nici să scrie articole pentru site-ul propriu ori comunicate de presă. Iar aici intervin eu. Mai puțin cu texte scurte pentru social media, mai mult cu text mai lung pentru blogul firmei, de exemplu. Și cu strategie de creștere a vizibilității și a vânzărilor. De care, în măsura în care presupune comunicare scrisă, mă ocup s-o implementez tot eu. Adică pot să scriu și emailuri către potențialii clienți ai clientului meu. Să identific beneficii. Să asigur claritate în comunicarea serviciilor oferite. Să documentez ce face concurența. Să stabilesc moduri de diferențiere.

Ei și după câteva discuții cu oameni care căutau fonduri europene nerambursabile ca să-și crească afacerea, mi-am dat seama că de fapt, problema lor era că nu aveau vânzări. Și nu reușeau să vândă pentru că nu știau cum să ajungă la clienți și cum să comunice ceea ce fac, ceea ce produc, ceea ce vând. Așa că aici intervine rolul meu:

ajut micile afaceri să comunice ceea ce fac pentru ca mesajul lor să ajungă la clienți.

Tot în urma discuțiilor cu micii antreprenori mi-am dat seama și ce nu vreau să fac. Nu prea vreau să mai scriu proiecte cu finanțare nerambursabilă. De ce? Pentru că sunt conjuncturale. Există un boom anul acesta și anul viitor, pe urmă va fi pauză 1 an, cred. E multă muncă pe un proiect, mulți clienți nu prea sunt eligibili și au atitudinea: „vreau să atrag și eu niște bani europene”, fără o idee clară de business. Așa că eu nu vreau să-mi bat bat capul cu treaba asta.

Apoi, la o simplă analiză am remarcat că ceilalți competitori ai mei sunt fie agențiile de PR și de marketing – agenții pentru care micii antreprenori nu au suficiente resurse financiare – fie alți comunicatori, dar care fac pe coachii de branding personal și oferă cursuri, sesiuni de consultanță 1 la 1 sau calendare de postări pe o lună, pe un trimestru, pe un an. Eu sunt la mijloc: am capacitatea și expertiza necesară pentru a gândi o strategie de promovare, precum și plăcerea și determinarea de a o și aplica, adică de a degreva antreprenorul de treaba de a posta ceva pe internet. Printre minusurile mele ar fi: ad-urile de pe Facebook, Google și Instagram, partea de SEO, design mai sofisticat (exceptând Canva.com la care mă pricep foarte bine), însă oricum nu putem fi buni la toate. Așa că mă concentrez pe textele mele lungi 🙂

Concluzia mea referitor la parcursul meu în business e că totul s-a schimbat din momentul în care am trecut de la gândirea „cum fac bani” la gândirea „cum ajut, cum contribui”. Atât. Iar în călătoria mea m-au ajutat o serie de persoane, fie prin servicii de consultanță plătite, fie prin faptul că le-am consumat „pe pâine” conținutul împărtășit prin blogul sau website-ul propriu, prin podcast-uri sau video-uri cu ei ori conținutul de pe social media, în special Instagram. Acești oameni sunt: Bianca Gheorghescu, Cristina Oțel, Manuela Ciugudean, Iunieta SanduLorand Soares Szasz și Ana Nicolescu. Plus, prietena mea, Corina Cimpoca, cea care mi-a dat de gândit atunci când m-a înrebat: Și cu ce autoritate le vorbești tu mamelor? Ești coach? Ești psiholog? Am dat eu vreo 2-3 argumente, dar întrebarea ei a avut un ecou care m-a pus pe gânduri. Așa am ajuns unde sunt acum.

Așa că după daor trei luni de antreprenoriat pot spune că am învățat multe și că am luat o decizie foarte bună. Păcat că n-am luat-o mai repede…

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.