Redescoperire

Tu cum îl lași pe copilul tău să-și exprime furia și nemulțumirea?

Fiul nostru de 4 ani atunci când se înfurie mârâie, se smiorcăie, face crize de plâns, iar asta ne tensionează destul de mult. Cu timpul, am învățat să-i accept și să-i înțeleg crizele. Însă, încă lucrez la asta.

O prietenă, atunci când m-am plâns de traba asta, mi-a spus că fiul ei lovește și mușcă.

Apoi, m-am întrebat dacă există oare și copii care țin furia în ei. Dar nu cred că este prea sănătos pentru copii să țină furia în ei. La fel cum nu este nici pentru noi.

Ori de câte ori fiul nostru își exprimă dezacordul, eu încerc să-l înțeleg și să-l ajut să se liniștească. Îi accept furia. Și, repet, încerc să-l ajut să se liniștească.

În acele momente de furie, eu cred că este important ca eu să rămân fermă pe poziție cu limita ce i-am impus-o, să rămân calmă și să-l ajut și pe el să se calmeze. Dacă eu mă înfurii la refuzul lui, atunci cum pot să-l ajut eu pe el să se liniștească? De asemenea, eu cred că dacă n-am capacitatea să mă liniștesc și să fiu liniștită când el face crize, înseamnă că problema e la mine, nu la el. Repet: problema e la părintele care se irită sau care se tensionează atunci când copilul lui plânge sau își exprimă furia ori dezacordul.

Cred că nu există un mod „frumos” de exprimare a furiei. Și rolul nostru nu trebuie să fie acela de a rușina copilul sau de a-i distrage atenția de la situație. Noi trebuie să-l ajutăm să ajungă să se liniștească singur, să înțeleagă că furia este în regulă, că sentimentele lui sunt normale, sunt firești, doar că modul de exprimare nu este cel mai plăcut, acceptat, agreat… Dacă noi nu suntem un exemplu în acest sens, atunci cum ne așteptăm ca el să învețe să-și controleze și să-și exprime furia?!

Dacă este să rețineți doar o singură idee: vă rog ca atunci când copilul vostru este furios, întâi să vă observați pe voi. Să observați ce reacții trezește în voi, ce trăiri scoate la iveală din voi. Să obsevați și să analizați ce vă irită la reacția și la comportamentul copilului: că urlă? că plânge? că se dă de pământ? că se întâmplă în public? că vi se pare că vă sfidează? că se repetă des? că durează mult descărcarea aceasta? Și altele. Ideea este că ar fi bine să vă analizați atunci când copilul este furios. Și vă rog să mai aveți o perspectivă: copilul reprezintă oglinda sufletului nostru, el preia emoțiile noastre și pentru că nu le înțelege, nu știe să le decodeze, el le reflectă într-un mod care nu este agreabil pentru noi. Nu înseamnă că e greșit… Sunt unii specialiști care spun că atunci când simți furie, ar trebui s-o exprimi la nivel fizic.

Așadar, pe tine ce te enervează atunci când copilul tău se enervează?

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *