Frica de vaccin în numele credinței

Am citit astăzi cuvintele acestea:

Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă; ci mai degrabă temeți-vă de acela care poate ca și sufletul și trupul să le piardă în gheenă. Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Și niciuna dintre ele nu va cădea pe pământ fără știrea Tatălui vostru. Vouă însă toți perii capului vă sunt numărați. Așadar, nu vă temeți; voi sunteți cu mult altceva decât vrăbiile. Matei 10: 29-31

Simt de la o vreme să citesc din Biblie, să aud cuvântul lui Dumnezeu. Am primit în dar în urmă cu vreo 2 ani Biblia redactată și adnotată de Mitropolitul Bartolomeu, care chiar e de folos prin notele de subsol în care oferă explicații pentru diverse cuvinte, expresii, locuri, întâmplări istorice.

A început postul Crăciunului de săptămâna aceasta și am zis că un pic de atenție acordată sufletului n-ar strica. Măcar și numai pentru a intra în spiritul sărbătorilor. Dar, revenind la Biblie, un profesor de religie din liceu mi-a recomandat că dacă doresc să citesc Biblia, să încep cu Cele patru evanghelii și să le citesc de 3 ori, apoi să citesc Noul Testament, iar la urmă Vechiul Testament. Sunt abia la început de tot pe drumul acesta…

Și nici măcar nu-ș prea consecventă în treaba asta, pentru că uit că ar trebui să citesc zilnic, fie doar și un capitolaș. 10 minute, atât mi-ar lua. Minute pe care le pierd pe Facebook sau Instagram dând scroll și click-uri. Astăzii am deschis din nou Biblia și am citit până am ajuns la cuvintele ce le-am scris la început. Iar aceste cuvinte m-au făcut să mă gândesc la ce se întâmplă acum cu noi, oamenii, și cât de tare suntem dezbinați de acest vaccin. De ce ne temem de moarte? Sau că vor să ne omoare? De ce ținem atât de mult la viața aceasta pământească? De ce ne credem așa de importanți? Nu mă înțelegeți greșit, vă rog. Prețuiesc viața, știu că este un dar de la Dumnezeu (de fapt nu prea știu s-o prețuiesc, dar învăț cu fiecare zi care trece, cu fiecare provocare și binecuvântare primite). Și, totuși, când ne temem de vaccin neglijăm că Dumnezeu are grija noastră. În fapt, uităm de Dumnezeu.

Recitiți cuvintele de mai sus și temeți-vă de cei care ucid sufletul. Iar cei care ucid sufletul sunt toate aceste informații care ne bombardează, care ne creează griji inutile, care ne creează iluzia că sunt lucruri ce le putem controla (când, în fapt, ele ne controlează pe noi).

Hai, dați un telefon cuiva drag. Mulțumiți cuiva pentru ajutor. Dați de pomană fără să judecați. Dați o îmbrățișare cuiva drag. Spuneți o rugăciune în gând în timp ce trebăluiți prin casă. Închideți televizorul și lăsați grijile legate de covid și de vaccin în pace. Eu m-am vaccinat pentru că am încredere în știință. Cred că știința e îngăduită de Dumnezeu. Și că scopul vieții noastre pământești e cunoașterea.

La final, vă las cu cuvintele unui bătrân din troleu:

Dumnezeu te păzește, dacă te ferești și tu.

Așa că alege singur cum vrei să te ferești. 🙂