Sunt furioasă pentru că nu așa mi-am imaginat începutul primăverii. Aș fi vrut să ies la câte o cafea cu prietenele pe Eroilor în pauza lor de la prânz.
Sunt furioasă pentru că trebuie să-mi țin în casă fata de 3 luni. Aș fi vrut s-o plimb cât mai mult la aer, să simtă miros de pomi în floare.
Sunt furioasă pentru că nu mai putem face botezul așa cum ne-am programat. Aș fi vrut să se poată reuni familiile și să se mai sudeze legăturile dintre noi în felul acesta.
Sunt furioasă pentru că nu pot să mă plimb în voie prin parc sau pe străzi. Aș fi vrut să mă plimb cât mai mult cu Ștefana în marsupiu, acum cât e mică. S-o simt mai aproape de mine, de sufletul meu.
Sunt furioasă pentru că nu putem ieși în weekend cu toții la câte o plimbare sau să mergem la bunici/ părinți. Aș fi vrut să mergem cu trenul mai mult, mai ales că lui Mihail îi plac trenurile.
Sunt furioasă pentru că Mihail nu se poate juca afară cu tatăl lui. Aș fi vrut să ies pe balcon seara și să-i strig să vină în casă că deja e târziu și trebuie să mănânce.
Sunt furioasă pentru că la știri numai despre boală se aude. Și despre criză. Și despre panică. Aș fi vrut să nu trebuiască să-l deschid de loc. Acum, îmi pare că trebuie să-l deschid măcar o dată pe zi pentru a fi informată.
Sunt furioasă pentru că va fi criză economică, pentru că deja știu oameni care sunt dați afară de la job. Aș fi vrut să avem creștere, să știu că lucrurile se așează, că ne revenim complet de la criza din 2008.
Sunt furioasă pentru că n-am crezut de la început că acest virus este așa de periculos. Așa că am început să ne facem unele provizii care să ne ajungă mai mult de 2-3 săptămâni. Nimic nu mai este sigur. Prea trebuie să dezinfectăm totul. Văd numai bacterii şi viruşi peste tot.
Sunt furioasă pentru că s-au închis creșele, grădinițele, școlile, universitățile, magazinele. Nimic nu mai este în stare de normalitate. La magazin, fiecare borcan mi se pare că poartă un virus. Dacă cineva bolnav a strănutat pe el?
Sunt furioasă pentru că trebuie să stăm închiși în casă. Pe net circulă o vorbă: „Acest virus ne-a luat liniștea, dar ne-a dat timp. Timpul petrecut împreună”. Păi nu este chiar timp petrecut împreună. Nu putem petrece acest timp cu familia extinsă. Ori cu prietenii. În plus, ai nevoie de spațiul propriu chiar în propria familie. Ai nevoie de o distanțare socială în propria-ți casă.
Sunt furioasă pentru că nu mai am timp să citesc atât de mult precum aș vrea. Mereu trebuie să găsesc activități de făcut cu Mihail, pentru ca soțul să poate lucra de acasă în liniște. Stau pe grupuri de mămici și pe internet seara ca să mai capăt idei despre ce să ne mai jucăm împreună. Este frumos. Dar și foarte solicitant. Seara, eu și soțul cădem lați de oboseală. Cred că numai cei care au copii mai mici pot să înțeleagă acest lucru…
Sunt furioasă și mă simt neajutorată. Ce se va întâmpla în următoarele săptămâni? Cum ne va afecta acest Coronavirus? Cum va fi lumea după COVID-19?
– – –
Între timp, la noi în acasă toate bune. Ștefana tocmai s-a trezit, Mihail e cu taică-su, construiesc o ladă de nisip s-o punem pe balcon. Acum trebuie să inventăm activități de consumat energie pentru un copil de 2 ani și jumătate. Ce bine că Ștefana încă doarme mult în timpul zilei!
Fotografia reprezintă o parte din stocul de materiale achiziționate pentru activitățile din casă cu pruncul nostru. După ce trece perioada asta cred că vreau să mă distanțez de orice material didactic…
A, și pentru a nu încheia chiar într-o notă de glumiță, vă invit să citiți acest articol: Cum gestionăm anxietatea provocată de incertitudine și ce cred eu că se va întâmpla?