Din 11 martie stăm acasă de când cu Coronavirusul ăsta. De cum am auzit că se închid școlile și grădinițele nu l-am mai lăsat pe Mihail la creșă. Atunci, ca și acum nu știam cât va dura această stare. Poate 2 săptămâni, poate până după Paști. Acum, orizontul de timp pare mult mai îndepărtat.
Nu știam cum mă voi descurca cu 2 copii mici, Ștefana de 3 luni și Mihail de 2 ani și jumătate, dar eram încrezătoare că #totulvafibine, cu cât mai puțin TV sau desene pe mobil pentru că tocmai ce reușisem să-i reducem lui Mihail timpul petrecut în fața ecranelor. Între timp, m-a apucat furia față de această situație, furie pe care încercăm să o gestionăm făcând lucruri împreună care să ne aducă plăcere. Una dintre sursele anxietății mele era ce voi face cu Mihail în casă atâtea zile? El este un copil activ, care „se cere afară” mereu. OK, are mașini, trenulețe, mai îl lăsăm în reprize scurte la desene, mai sare în pat, mai ne alergăm prin casă, dar mă întrebam ce pot face cu el care să fie interesant și educativ, totuși. Avem în casă cărți, deci citim. Recent i-am luat o cărticică Usborne cu stickere de la Elena și am văzut că îi place. Însă, totuși, timpul de la 6 și ceva dimineața până la prânz, iar mai apoi de pe la 4-5 până pe la 8.30 seara trebuia umplut cu ceva pentru a nu fi haos în casă. Mai cu seamă că avem 50 mp, un dormitor și un living cu bucătărie, iar de miercurea trecută soțul lucrează de acasă. Unde are calculatorul? În living (dormitorul este fără TV/ calculator). Unde-și are Mihail cartierul general de năzbâtii? În living, ați ghicit.
Astfel că, am încercat să-mi gestionez furia documentându-mă pe tot felul de grupuri de mămici sau privind educația Montessori și pe Pinterest despre ce activități poți face cu un toddler. Și ne-am aprovizionat cu tot felul de materiale de papetărie și nu numai. Nu are mereu răbdare. Aș spune, că spre deloc. Nu este obișnuit să bricoleze, să facă lucru manual. Dar continui. Musai. Avem multe zile de stat în casă și nu poate doar să alerge prin casă și să sară prin pat…
Azi a fost o zi bună: am făcut niște lucru manual (o omidă și un fluture), am dansat împreună, ne-am jucat de-a magazinul, ne-am jucat cu mingea prin casă, am făcut gogoși cu lingura după rețeta Jamilei, ne-am mai și tensionat, că na, mama are grijă de 2 copii… Acum urmează baie, mâncare și somn. Iar după ce adorm copiii, dacă avem noroc să adoarmă de-o dată, atunci avem eu și Cosmin niște timp împreună. Dacă nu, atunci Netflix ori treburi casnice scrie pe noi (gătit sau curățenie pe mute mode) 🙂
Off, și între toate grijile astea ale mele, adică: ce mă fac cu Mihail toată ziua în casă și acasă cu 2 copii mici când tati trebuie să lucreze, îmi scrie o fostă colegă de birou despre ceva pictură pe ceramică. Că e fain, că e relaxant, că ajutăm afacerile locale, că merge și la copii etc. etc. Ete, fâs, îmi zic. Sigur o să picteze Mihail pe ceramică. Sau mai bine: eu. Eu care de-abia mai am timp să citesc 2-3 pagini pe zi care să nu fie de pe alte bloguri de parenting ori articole de pe Pinterest cu activități pentru copii. Cei care mă cunosc știu că-mi place să citesc. Asta e pasiunea mea, acesta este timpul meu petrecut cu mine. Anul trecut am citit 34 de cărți printre crescut un copil, dat doctoratul în relații internaționale, fiind însărcinată a doua oară, fiind soție (ocazional 🙂 ) și mergând și la job.
Bun, așadar, am refuzat-o politicos. Însă, mai apoi, mi-a încolțit ideea: aș comanda un kit pentru Mihail, totuși. Ar fi cu adevărat ceva durabil, ceva ce să putem păstra și să-i arătăm că a făcut el când avea 2 ani. 🙂 Hârtia și alte briz-briz-uri o să le aruncăm la un moment dat…
Informații despre kit se găsesc aici pe pagina Ceramic Cafe. Kit-ul egal valoarea produsului (a se vedea poza), plus transportul 12 lei pentru Cluj-Napoca. Ceea ce este super convenabil dacă vrei să rămâi cu o amintire frumoasă din această perioadă. În plus, mă gândesc că acest kit de pictură pe ceramică poate fi făcut și cadou celor care se sărbătoresc în această perioadă (și pe care nu-i putem vizita – dacă suntem responsabili!).
Pentru Mihail oscilez între frunză și farfurie. Oare voi ce ați alege? Și dacă vă întrebați de ce discriminez și nu iau un kit și pentru Ștefana, șă știți că ea e la faza de băgat mânuțele în guriță. Până la pictură mai are… 🙂
– – –
P.S. Acest articol nu este plătit. Este pe bune 🙂