Oprah – Ce știu cu adevărat – idei de reținut

În 2019 am citit cartea Ce știu cu adevărat de Oprah Winfrey, carte apărută în 2016 la editura Lifestyle Publishing. Mi s-ar părea plictisitor să fac o recenzie cărții lui Oprah, dar cred că merită să împătășesc o serie de citate și idei care mi-au atras atenția și pe care vreau să le pot reciti din când în când.

De la bun început, vreau să fac clar că Oprah nu este modelul meu în viață. Nu pot spune că este vreun autor favorit sau guru după care să-mi ghidez viața, dar în această carte, pe care am cumpărat-o mai mult din curiozitate, am găsit câteva idei cu care rezonez și care sunt spuse mult mai complet și mai succint decât aș fi eu capabilă.

Mai jos se regăsesc ideile, împreună cu scurte comentarii. Vă invit să meditați la ele, să luați 1-2 idei, pe care să le întoarceți pe toate părțile și să vedeți cum le puteți transforma într-o acțiune în viața voastră.

– – –

Îmi iau plăcerile foarte în serios. Câți dintre noi facem asta? Ni se pare un păcat, nu-i așa? Sau că îi privăm pe ceilalți de atenția noastră. Mai ales ca mame. Iar, mai apoi, ne trezim cu rezervorul gol, irascibile și nedreptățite. Când singurii care ne-au greșit și ne-au nedreptățit vreodată suntem noi înșine/ însene.

Viața este plină de comori minunate dacă ne facem timp să le apreciem. Eu numesc astfel de clipe revelatoare și am învățat să mi le creez. Câți sau câte dintre noi ne oprim să apreciem ce estee în jurul nostru? Oprah vorbește că-și creează momentele de admirație/ apreciere. Nu așteaptă pe nimeni să-i arate că viața e frumoasă.

(…) dacă viața s-ar sfârși mâine, ce ai regreta că n-ai făcut? Dacă aceasta ar fi ultima zi din viața ta, ți-ai petrece-o ca pe una normală? Ce înseamnă normal? Bună întrebare. În viziunea mea, normal aproape că înseamnă că ai avut o zi în care la finalul ei simți că nu ești mulțumit/ ă cu ce ai sau ai făcut. Cum poți schimba asta? Ori te străduiești mai mult (lași lenea la o parte și dai tot ce poți din tine) sau îți ajustezi așteptările (uneori poate îți propui prea multe să faci și uiți să trăiești, să te bucuri, să respiri în mod conștient).

Nu-mi pot imagina unde aș fi fără lectură. Oh, la capitolul acesta suntem codași. Oare Bill Gates se uita tot atât de mult la seriale și filme ca noi sau, mai degrabă, citea?! Vă puteți da singuri răspunsul. Și aș mai adăuga ceva, dacă nu aplici ceea ce citești, nu-ți îmbunătățești calitatea vieții. Rămâi doar cu o emoție și atât.

Faptul de a vorbi cu mii de persoane de-a lungul timpului mi-a arătat că avem o dorință comună: vrem să fim apreciate. Și eu cred că toți acei oameni pe care îi întâlnim în jurul nostru și care ni se par acri, cred că, mai cu seamă, aceia au nevoie de apreciere. Și de acceptare. Vrem să fim acceptați așa cum suntem (De cele mai multe ori, însă, nu arătăm cum suntem de-adevăratelea).

Cheia oricărei relații este comunicarea. Și dintotdeauna am fost de părere că aceasta este asemenea unui dans. O persoană face un pas înainte, iar cealaltă unul înapoi. Nu prea facem asta, fiindcă vrem să câștigăm discuția, nu-i așa?

Dacă singura rugăciune pe care o spui toată viața ta este mulțumesc, va fi suficient. Meister Eckhart

Citatul de mai sus, era motto-ul la una dintre secțiunile cărții. Ar trebui să-i spunem lui Dumnezeu de mai multe ori „Mulțumesc”, decât „Te rog, dă-mi”.

Uneori ne concentrăm atât de mult pe dificultatea ascensiunii noastre, încât pierdem din vedere să fim recunoscători pentru simplul fapt că avem un munte de urcat. Of, așa de mult ne place să ne plângem, că uităm că trăim într-o societate liberă sau care ne oferă libertatea de a face ceea ce ne dorim. Însă, trebuie „să facem”, nu ni se oferă nimic. Am vrea lucrurile bune să cadă din cer, să nu depunem efort. Sau, dacă depunem efort și la un moment dat dăm de greu, atunci renunțăm. Și e mai ușor să spunem: Ei, n-am reușit, că eu n-am avut părinți cu bani ca ăla. Sau  N-am reușit, că eu n-am făcut compromisuri ca aia. În realitate, acestea sunt scuze. N-am reușit că n-am muncit suficient de mult și n-am știut să apreciem șansa de a putea „lupta” pentru ceea ce ne dorim. Există societăți contemporane, în care libertățile individului, în special ale femeilor, sunt foarte restrânse.

Știu sigur: dacă îți faci timp pentru puțină recunoștință în fiecare zi, rezultatele te vor uimi. Autoarea recomandă să ții un jurnal al recunoștinței. Am ținut și eu unul la finalul anului trecut, înainte să nasc. Sincer, m-a ajutat să apreciez mai mult ceea ce am și să văd fiecare zi ca pe o binecuvântare. Mi-am propus să reiau acest obicei.

Cum pot să-mi sporesc potențialul? Aceasta este o întrebare pe care mi-o pun încă (…). Dacă ea, la ce avere, faimă și la câte a realizat se mai gândește să-și „sporească potențialul”, noi ce păzim?!

(…) nu poți realiza nimic valoros dacă te inhibi. Dar noi ne inhibăm, nu-i așa? Ne „smerim”, facem pe „modeștii” și ne este frică să fim extraordinari.

Aveam 40 de ani când am învățat să spun nu.

Niciodată nu voi mai face ceva pentru cineva dacă nu simt cu toată inima. Nu voi mai merge la vreo întâlnire, nu voi mai da vreun telefon, nu voi mai scrie vreo scrisoare, nu voi mai sponsoriza sau nu ma voi mai implica în vreo activitate în care fiecare fibră a ființei mele să n-o dorească. Voi acționa cu dorința de a fi sinceră cu mine. De câte ori nu facem lucrurile de complezență? E oare acesta modul în care vrem să ne trăim viața?!

Încerc să nu-mi irosesc timpul, deoarece nu vreau să mă irosesc pe mine. Timpul = viața noastră. De multe ori ne spunem doar că „de abia aștept să treacă iarna” sau că „de abia aștept să vină vara”, uitând că tot ce trece, se duce din viața noastră în mod permanent.

Am decis să păstrez doar acele lucruri care mă încântă sau îmi sporesc starea de bine. Ar fi bine să învățăm să trăim cu mai puține lucruri, mai ales la haine.

(…) atunci când oamenii îmi spun că ei caută fericirea, eu îi întreb „Voi ce avei de oferit lumii?” Ce-aș mai putea adăuga? Doar să ne întrebăm din când în când dacă lumea aceasta este un loc mai bun datorită nouă sau dacă am contribuit și noi cu ceva la bunăstarea celor din jur… Atât, măcar.

Care dintre ideile de mai sus v-a atras atenți? Și de ce?

M-aș bucura să primesc un feedback la acest articol, să știu dacă am fost de folos în vreun fel cuiva… Mulțumesc!