Ne-am mutat în Oradea

– Serios? De tot?

– De tot pentru moment.

Cam acesta este dialogul pe care l-am avut cu prietenii din Cluj pe care i-am anunțat că ne mutăm sau că ne-am și mutat deja. Al doilea tip de dialog drăguț a fost cu cei cu care comunicam des și pe care i-am anunțat că în data x din decembrie ne mutăm:

– Serios? Așa de repede?

Sau „Dar de ce așa de repede?”

În altă ordine de idei, pe mine m-au amuzat aceste întrebări din două perspective:

1. Nu pot ști ce este definitiv în viața noastră ca familie. După cum discutam cu soțul meu azi-noapte, nu ar trebui să ne obișnuim prea mult cu rutina, cu stagnarea, cu cunoscutul. Ar trebui să fim prieteni buni cu schimbarea, pentru că nu știi niciodată ce-ți rezervă viața… Pe de-o parte, poți avea provocări pe care le depășești mai ușor dacă ai un mindset flexibil și antrenat în diferite situații de schimbare pe care le-ai traversat, iar pe de altă parte poți avea parte de oportunități acolo unde alții văd doar greutăți. Așadar, împreună cu soțul meu și cei doi copii am lăsat în urmă apartamentul nostru, prietenii, vecinii, viața de din cartierul nostru și acum ne-am mutat în Oradea, mai aproape de satul unde m-am născut eu. Peste 10 ani nu știm unde vom fi…

2. Apoi, treaba cu „așa de repede”, este și nu este așa de repede. Încă de când ne-am mutat în artamentul nostru din Cluj, acum 5 ani și ceva, am știut că acela va fi doar prima noastră casă și că noi ne dorim casă pe pământ. Apoi, pe măsură ce treceau anii și au apărut copii, salariile au rămas cam la fel, cheltuielile s-au mărit, iar economiile au scăzut, am știut că nu avem cum să ajungem să avem casă în ecuația de la vremea respectivă. Să identificăm joburi noi, mai bine plătite, nu a fost tocmai floare la ureche… Și nici nu am reușit să avem amândoi salariile mai mari deodată, ca să și simțim creșterea. Totuși, visul a rămas cu noi și-l discutam frecvent. Căutam case prin Cluj și zona metropolitană, dar prețurile erau inaccesibile pentru noi. Mai ales că voiam să fie o casă cu teren mai mare decât 500 mp. Apoi, pe la mijlocul anului trecut am experiementat o schimbare de mentalitate, un mindshift, anume că noi nu trebuie să stăm în Cluj, că nu suntem legați de oraș, de județ. Și ne-am orientat spre Oradea și spre satul meu natal. Mai ales că acum se poate lucra foarte mult de acasă. Soțul meu a fost cel care a venit cu ideea.

Așadar de pe la mijlocul anului trecut am tot cochetat cu soțul meu cu ideea aceasta, iar în ultimele 3 luni, decizia era clar luată și în ultima lună din an am și materializat transferul. Pentru cine mă cunoașteți și mă citiți, știți că soțul meu a fost în concediu de creștere copil cu ambii copii, de la 1 an cu băiatul și de la 10 luni cu fetița. Acel concediu cu fetița  să se termina în decembrie. Știam că trebuie să găsim creșă pentru ea. Și ne-am dat seama că este greu să muncim cu normă întreagă în acest mediu incert privind școli și grădinițe ba închise, ba deschise, apoi copii se mai îmbolnăvesc și am zis că avem nevoie de ajutor, adică să avem bunici pe aproape.

Din momentul în care era clar că vrem să ne mutăm în Oradea, toate lucrurile s-au aliniat: mi-am dat demisia de la job și m-am hotărât în inima mea că vreau să devin antreprenor (demisia a fost discutată și analizată împreună cu soțul privind impactul financiar), soțul și-a găsit job plătit mult mai bine, apoi am găsit rapid cumpărător pentru apartamentul nostru și ne-am găsit și mai rapid chirie (temporară) superbă în Oradea la un preț super accesibil, ne-am mutat, am făcut deja Crăciunul și Revelionul aici, iar eu mi-am găsit si primul client. Totul într-o lună de zile.

Nu știu dacă treaba cu atunci când știi ce vrei, tot universul complotează pentru tine, dar știu că multe lucruri sunt posibile cu atitudinea mentală potrivită. Iar pentru mine „acasă” este oriunde sunt cu soțul meu și cu familia mea.