Mihail a absolvit cu brio cursul de antreprenoriat

Am mai scris de ce vreau să fiu antrepenor aici și aici, dar prea puțin am subliniat cât de important a fost că am putut să iau copilul cu mine peste tot. Iar aici au intervenit câtiva factori:

1. Mihail e un copil sănătos, activ, cuminte (a se citi: „nu este plângăcios”).
2. Cosmin, soțul meu, a venit și el la cursuri și a avut grijă de Mihail: l-a plimbat în marsupiu pe afară sau s-a jucat cu el prin înăuntru și la nevoie, îmi dădea un apel ca să ies din sala de curs ca să-l alăptez sau să-l liniștesc. Evident, au fost și momente când am ieșit singură din sală findcă l-au auzit plângând sau mi s-a părut că l-am auzit plângând…
3. L-am putut lua cu mine în sala de curs. Am stat fie pe scaun, iar Mihail era în brațele mele și mai lovea cu una alta în masă, dar de cele mai multe ori își făcea de lucru băgând câte un pix în gură.
4. Participanții, formatorii și organizatorii au fost nu îngăduitori, ci suportivi (lucru pe care nu pot să-l spun și despre un alt curs la care am participat).
5. Îl alăptez pe Mihail, iar lucrul acesta nouă ne oferă mobilitate mai mare, pentru că deși am început diversificarea, în zilele de curs am sărit peste unele mese de-ale lui…

Ce beneficii mi-a adus acest curs?

1. Pe mine m-a ajutat să mă detașez puțin și să fiu o mămică mai puțin posesivă, să am încredere mai mare în Mihail și mai ales, în soțul meu. Și simt că m-am reactivat, că m-am redescoperit pe mine printre scutece, alăptat, mâncărică, nesomn și alte treburi casnice.
2. Mihail stă acum cu Cosmin și câte 2 ore fără mine, ceea ce este grozav de toate părțile (deși oricum eu sunt mereu prin preajmă și nu m-aș încumeta să plec prin oraș singură).
3. Am învățat lucruri noi, mi-am reactualizat unele cunoștințe și mi-am făcut o primă variantă a planului de afaceri pentru ideea mea de business.
4. Mi-am dat seama că pe de-o parte, modelul de plan de afaceri este foarte complex – ceea ce este de bine, iar pe de altă parte că parcă mi-e frică de ceea ce va urma când voi fi pe cont propriu (asta dacă iau finanțarea… dacă nu, voi implementa ideea de afacere în apartamentul nostru cu pași mărunți).
5. Între timp, din 23 martie de când am început cursul, cu câteva zile înainte de examentul din 7 mai (ieri), Mihail a început să se ridice singur găsindu-și puncte de sprijin, când cade, nu mai cade lat, ci în funduleț, are o coordonare mai bună (se sprijină într-o mână, iar în cealaltă ține un obiect pe care îl tot duce la guriță). Este incredibil cât de mult înseamnă una-două săptămâni în dezvoltarea lor! Așa că a spune „al meu e cu doar cu două săptămâni mai mare”, poate face diferența dintre un copil care doar se târăște prin casă și unul care merge…

Între timp, Mihail a împlinit 8 luni și am făcut noi activități toți 3 împreună:

• am mers cu trenul până la Oradea (voi scrie despre această experiență surprinzător de plăcută) în condițiile în care aveam niște temeri
• am vizitat câte puțin din Oradea (orașul natal) și am reușit să mă văd cu niște prietene (cu Ana încă n-am reușit, dar urmează cândva – To be continued)
• am fost și la iarbă verde de ziua prietenului nostru, Micu

Mi se pare că trăiesc vremuri în care sunt mereu ocupată, dar totuși reușesc să găsesc momente de liniște pentru a mă putea bucura de viață și de frumos!

A, și da, Mihail a finalizat cu brio cursul de antreprenoriat! 🙂