Mama Cafe – interviu cu Smaranda Ghiran
Îmi doresc să public o serie de mini-interviuri cu mame pe blog, care să contribuie la sentimentul altor mame că nu sunt singure în această călătorie. În plus, pe de-o parte, cred că noi, ca popor suntem și curioși la „capra vecinului”, ne interesează ce fac alții, deci. Dar, în felul acesta, poate ne mai și educăm prin exemplul altora. Pe de altă parte, promovăm pe toate rețelele sociale ce vieți perfecte de familie avem și ce mame fericite suntem, ceea ce poate fi foarte debusolant pentru alte mame care trec prin momente dificile, făcându-le să se îndoiască și să se întrebe unde greșesc atât cu bebele, cu soțul, cât, mai ales, cu ele însele.
Aș dori ca prin aceste interviuri/ discuții virtuale să pot surprinde zbuciumul mamelor în a crește copiii altfel decât am fost noi crescuți, precum și drumul către regăsirea de sine.
***
Pe Smaranda am cunoscut-o prin intermediul finilor noștri, reprezentând cealaltă pereche de nași, alături de soțul ei, Daniel. Smaranda, a doua mămică ce a răspuns provocării mele, e o mamă energică, super slim, veselă și mereu râde din toată inima. E de-a dreptul gălăgioasă și molipsitoare când râde 🙂 O admir pentru că a părăsit, cel puțin temporar, de vreo 4-5 ani, Canada pentru a-și face o viață în România alături de omul iubit și, mai ales, pentru că a avut tăria de a hrăni copilul cu lapte matern până la 1 an și jumătate.
***
- Descrie-te în câteva cuvinte. Cine ești tu? De când ești mamă? Mamă de fetiță sau băiat?
Eu sunt o persoana activă, ador sporturile, îmi place să călătoresc și să citesc. Sunt mama de aproape 3 ani. Am doi băieți, cel mare a împlinit 3 ani pe 23 noiembrie, iar cel mic împlinește 3 luni pe 17 decembrie.
- Cum ți se pare rolul de mamă?
Rolul de mama mi se pare mult mai greu de cât m-am așteptat, dar și mult mai frumos. Nu-mi mai pot imagina viața fără cei 2 copilași. Îmi fac viața mult mai frumoasă și împlinită.
- Care a fost cea mai grea perioadă de până acum?
Am avut 2 perioade foarte dificile. Prima a fost când s-a născut băiețelul cel mare. Am fost eu foarte agitată și, probabil, și din cauza asta, bebele a fost foarte agitat primele 2 luni. Nici nu dormea și, la fel, acum, la aproape 3 ani, se mai trezește noaptea. Asta înseamnă că nici eu nu dormeam. A doua perioadă este cea de acuma. De când s-a născut bebe 2, băiatul cel mare face multe crize și nu ne mai putem înțelege cu el.
- Ce mici „trucuri” folosești ca să treci peste o criză emoțională de-a copilului sau cum faci să-l/ să o „constrângi” să acționeze așa cum vrei tu?
Cel mare trece prin multe crize emoționale în ultimele 2 luni, de când a început grădinița și de când s-a născut frățiorul. Eu încerc să-i dau foarte multă atenție și să mă pun în mintea lui. Cu toate astea, foarte greu îl fac să acționeze cum vreau eu, pentru că este și de fire foarte încăpățânat.
- Ce fel de adult ai vrea să crești?
Eu vreau sa-i cresc pe băieți iubitori, independenți și atenți cu cei din jurul lor.
- Cum a fost cu alăptarea?
La primul copil a fost îngrozitor cu alăptarea. Am avut ragade încă de la început, încât de fiecare data când trebuia sa-l alăptez, plângeam și eu și el. După ce l-a verificat consultantul în alăptare la 5 luni, ne-a spus că avea fren și din cauza asta nu sugea cum trebuie și îmi făcea și râni. După multă perseverență, nopți nedormite, am reușit să-i dau lapte de mama timp de 1 an și jumate, dar din păcate nu mai voia să sugă, ori de cate ori am încercat eu să-l readuc la sân. Mă tot mulgeam, dar îi dădeam și completare. La al doilea bebe, a fost tăiat frenul în spital și nu am avut probleme deloc.
- Cu suzetă sau fără?
La primul copil am folosit suzeta. Eu n-am vrut deloc, dar fiind așa agitat de mic, ne-a ajutat pe parcurs. La al doilea bebe, nu folosim suzeta.
- Cum a fost cu diversificarea?
La primul copil am mers pe autodiversificare. Totul a parcurs destul de bine, iar acum mănâncă foarte bine și de toate.
- Aveți ajutor în creșterea copilului?
Prinții mei, din păcate, sunt în Canada, dar ne ajuta foarte mult socrii. Au o relație tare frumoasă cu băieții, iar băiatul cel mare îi adoră.
- Ați călătorit cu copilul în țară sau în străinătate? Cum a fost?
Cu băiatul cel mare, am călătorit chiar foarte mult. Am fost de 4 ori cu el la mare, multe concedii la munte, am fost singură cu el cu avionul la București, și cel mai departe, am fost cu el singură în Canada. A fost destul de greu drumul, mai greu pentru mine, el s-a acomodat repede.
- Cum vezi rolul tatălui în viața copilului și a mamei?
Soțul meu ne ajută destul de mult, cum poate. Cum vine de la serviciu, se ocupă imediat de băiatul cel mare. Acum că e și bebe 2, soțul doarme cu băiatul cel mare. Rolul tatălui este foarte important în viața copilului, iar la noi, primul băiat este topit după tatăl lui. Probabil cum e și plecat toata ziua la serviciu, când ajunge acasă, vrea numai cu el.
- Cum s-a schimbat relația cu soțul tău? Cum v-ați re-echilibrat după nașterea copilului?
Când primul băiat a mai crescut, înainte sa vina și bebe 2, îl mai lăsăm la socri, ca să mai avem un pic de timp și pentru noi. În rest, după ce îl culcam, încercam să ne mai uităm la un film1 sau să povestim, să fim doar noi doi ca pe vremuri. Relația noastră s-a schimbat mult de când avem copi, dar eu zic că spre bine. Suntem mult mai uniți.
- Cum reușești să-ți faci timp și pentru tine? Ce pasiuni ai?
De când a venit și bebe 2, nu prea mai găsesc timp pentru mine. Dar aștept iară să crească un pic, ca să pot să mă gândesc și la mine un pic. După ce a crescut un pic primul copil, mai mergeam la înot singură sau la un film cu soțul sau la cafea cu prietenele.
- Când îți propui să te întorci la serviciu și de ce?
Cu primul copil, m-am întors la serviciu când avea 1 an și 7 luni, pentru ca m-au contact și voiau să mă promoveze. Acuma cu bebe 2, probabil o să mă întorc la serviciu tot când va avea spre 2 ani. Nu e ușor să stau acasă, dar este și foarte frumos și mă gândesc că nimeni nu o să-mi dea înapoi momentele astea. Cred că dacă nu aș fi acasă alături de copilași, aș regreta foarte mult pe viitor. Deși eu sunt o persoană care merge la serviciu cu plăcere, lucram peste program, acum sunt și mămică, iar familia vine pe locul 1.
- Care crezi că e cea mai mare greșeală a mamelor în relație cu sine sau cu ceilalți?
Cred că cea mai mare greșeala a mamelor în relație cu sine și cu ceilalți e că nu cer ajutor, de la soț sau din altă parte. Este foarte important să ai timp pentru toate, și pentru copii, și pentru tine, și pentru soț. E important să găsim echilibrul.
- Ce sfat ai avea pentru alte mămici sau proaspete mămici?
Sfatul meu pentru alte mămici este să se bucure din plin de momentele astea, când copilașii sunt așa de micuți. Trece extrem de repede timpul. Pe moment, totul pare așa de greu – copilul nu doarme, îi cresc dinții, plânge non-stop etc. Dar momentele astea trec, iar parcă peste noapte s-a făcut copil mare, care nu mai are chiar așa nevoie de tine. Deci, eu zic să savureze momentele astea din plin, chiar și nopțile nedormite. Este ceva foarte frumos când un bebe așa de mic are atâta nevoie de tine.
***
Sper să vă placă această nouă rubrică. Dacă doriți chiar voi să participați la acest tip de interviu, puteți să-mi scrieți răspunsurile voastre pe adresa anamaria.coatu@gmail.com.
Sursa foto: pexels.com