Joia de acțiune (nr. 12)

Pentru mine, în urmă cu vreo 10 ani, joia era joia de folk (în Cluj se organizau concerte de muzică folk în Autograf, iar mai apoi în Irish Music and Pub). Apoi o bună perioadă a fost doar o simplă zi. Joia de acțiune este o zi pe săptămână în care îmi doresc să fac ceva ce mi-am propus mai de mult timp, dar nu am apucat sau am uitat, o zi în care să mulțumesc cuiva, să citesc ceva interesant, să încep să fac lucrurile altfel. Dar joia de acțiune, mi-ar plăcea nu să fie doar despre mine. Mi-ar plăcea să inspir la acțiune și alte persoane care vor poposi pe acest blog, să promovez ideile/ blogurile care-mi plac și să pot să regăsesc aici anumite idei atunci când rămân fără inspirație.

Îmi doresc pentru următoarele 5-6-10 ediții ale secțiunii #joiadeacțiune să aplic o serie de exerciții de autocunoaștere, după cum bine le-a spus soțul meu. Și, m-aș bucura să aplice și altcineva în afară de mine aceste exerciții, să nu fiu singură în călătoria acesta. Primul se regăsește aici.

***

Vă propun azi, ca timp de o săptămână, că și așa vin sărbătorile, să o petrecem fără bârfe, critici și comentarii. Ori de câte ori vorbiți cu cineva, amințitivă triada aceasta: fără bârfe, critici sau comentarii.

Nu știu alții cum sunt, dar eu, am câteodată o plăcere maximă când discut cu câte o prietenă să vorbesc despre cutare și cutare și să-mi dau cu părerea dacă face bine sau nu în modul cum acționează. Acuma, dacă prin bârfă înțelegem lucruri inventate, asta nu fac, dar dacă înțelegem a vorbi despre cineva într-un mod critic discutând aspecte picante ale vieții sale, asta fac.

De asemenea, de cele mai multe ori când deschid gura când vorbesc cu soțul meu spun chestii de genul:

Iar n-ai spălat cănile bine. Uite, mai au urme…

Iar n-ai dat cu aspiratorul bine. Uite, mai sunt scame.

Iar n-ai dat cu mopul după ce ai aspirat.

Iar ai făcut mâncarea nesărată.

Iar l-ai lăsat pe Mihail cu haine pătate când ai mers la medic cu el.

Sau când sugerează Cosmin câteceva eu spun:

Nu, eu cred că cel mai bine facem așa…

Adică mereu îmi dau cu părerea. Mereu vreau să fiu auzită doar eu. Practic, am uitat să ascult în mod activ și să accept părerile celuilalt fără să comentez…

Cred că ați înțeles ideea. Vă propun, așadar, 7 zile de „curățenie verbală și mentală”.

***

P.S. M-aș bucura să primesc feedback-ul vostru dacă ați aplicat acest exercițiu. 🙂