Prețuirea de sine – primul pas spre o familie fericită
Poate că de când am devenit mamă, m-a preocupat mai cu seamă tema iubirii de sine, în contextul în care ca mamă ai tendința să sacrifici totul și, mai ales, pe tine pentru binele copilului, în special, pentru că acesta este modelul pe care majoritatea dintre noi l-am avut.
Eu cred că pentru a putea urma porunca lui Iisus Hristos, „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți/ însăți”, trebuie să facem exact ceea ce ne îndrumă El: să ne iubim pe noi. Dar oare ce înseamnă asta pentru a nu cădea în extrema cealaltă în care devenim narcisiști, iar ceilalți nu contează. E dificil de găsit calea de mijloc, cred, mai ales că avem în jurul nostru multe exemple de oameni pentru care ceilalți nu contează. Mai ales la nivel înalt. Dar mai cred, cu tărie, și că o mamă nu va fi niciodată în acestă poziție.
Pornind de la acest îndemn al iubirii, consider că, mai ales, mamele trebuie să aibă grijă de sine, trebuie să ceară timp și spațiu, pentru ca mai apoi să poată oferi timp de calitate petrecut cu copilul, cu soțul și cu alți membri ai familiei. Mama este primul exemplu pe care îl are copilul în viața sa. Ce va învăța copilul de la o mamă veșnic obosită, care se plânge mereu sau care este delăsătoare ori ușor nervoasă?! În mod cert, nu poți fi o mamă calmă, odihnită, îngrijită și zâmbitoare fără ajutorul pe deplin al soțului. Și nu cu jumătate de normă! Dar asta e o altă discuție…
Mie, cel puțin, în primele luni mi-a fost foarte greu să am grijă de mine pentru că Mihail era foarte dependent, mereu stăteam cu el în brațe sau la sân, iar când venea Cosmin de la birou, era obosit și el. De foarte multe ori eram atât de obosită, încât dormeam fără să mai fac duș sau să mă spăl pe dinți. Totuși, după un timp am început să merg la cosmetică lunar pentru pensat și epilat, mă machiam cel puțin o dată pe săptămână, mi-am cumpărat haine noi de stat prin casă și pijamale de dormit noaptea. Practic, căutam modalități să am grijă de mine. La cosmetică mergeam împreună cu Cosmin și Mihail. Cât eram înăuntru, Cosmin stătea cu Mihail. Care de multe ori, mai ales când era mai mic, după jumătate de oră nu prea mai avea răbdare, dar cumva, cu dragoste, ne-am descurcat. Mă bucur că m-a ajutat și soțul meu să pot să am grijă de mine.
Mergând mai departe cu ideea iubirii de sine, cred că fiecare mamă trebuie să se pună pe primul loc, măcar din când în când. Pentru că oricum nu cred că există mamă care să poată face asta în mod constant. Spre exemplu, cred că orice mamă întâi se asigură că are copilul curat, mâncat, odihnit, iar mai apoi se preocupă de sine. Ce să mai spun de faptul că, de obicei, când copilul doarme sau se joacă singur 5 minute, majoritatea mamelor fac ordine, mâncare, pun rufe la spălat sau alte treburi casnice. Și uite, așa vine noaptea, iar mama n-a facut nimic pentru sine, se simte extenuată, iar în timp ajunge să se simtă frustrată și secătuită de energie. Nu spun că poți să te pui pe tine pe primul loc, dar nici că a fi mereu o mamă dedicată e foarte sănătos pe termen lung…
Vă propun, dragi mame sau viitoare mame, care citiți acest blog să citiți cartea lui Gáspár György, Copilul interior (una dintre cărțile pe care le-am dorit de ziua mea). Acesta vorbește în primele pagini despre prețuirea de sine, spunând:
Cu ce drept să-i pretind copilului meu ceva ce eu însumi nu-mi ofer?
Plănuiesc să scriu un articol despre această carte cu scopul de a împărtăși ideile lui Gáspár, dar și pentru că vreau să am acces ușor la ele când voi simți nevoia de a-mi încărca rezervorul cu răbdare și înțelepciune. Până atunci vă las cu scrisoarea lui către copilul interior: Gáspár György – Scrisoare către copilul invizibil