Mama Cafe – interviu cu Ioana C.

În cadrul acestei secțiuni îmi doresc să public o serie de mini-interviuri cu mame pe blog, care să contribuie la sentimentul altor mame că nu sunt singure în această călătorie. În plus, pe de-o parte, cred că noi, ca popor suntem și curioși la „capra vecinului”, ne interesează ce fac alții, deci. Dar, în felul acesta, poate ne mai și educăm prin exemplul altora.

Pe de altă parte, promovăm pe toate rețelele sociale ce vieți perfecte de familie avem și ce mame fericite suntem, ceea ce poate fi foarte debusolant pentru alte mame care trec prin momente dificile, făcându-le să se îndoiască și să se întrebe unde greșesc atât cu bebele, cu soțul, cât, mai ales, cu ele însele.

Aș dori ca prin aceste interviuri/ discuții virtuale să pot surprinde zbuciumul mamelor în a crește copiii altfel decât am fost noi crecuți, precum și drumul către regăsirea de sine.

***

Ioana C. e cea de-a treia persoană care a răspuns provocării mele. Pe Ioana o regăsiți foarte activă pe Facebook și Instagram și, din păcate, mai puțin activă pe blogul personal. Spun „din păcate” pentru că Ioana este o tipă plină de resurse, foarte activă, deșteaptă, creativă și care pune mâna și face. Așa că eu cred că are multe de împărtășit celor din jurul ei.

Pe Ioana am cunoscut-o mai bine doar prin liceu, deși am fost consătence. Și ne-am împrietenit mergând pe drumul spre școală și discutând idei din cărți ori propriile idei. O admiram, deși mai mică decât mine, pentru că vorbea englezește cu British accent și franțuzește ca o franțuzoaică de pe Champs-Élysées. Apoi, după terminarea facultății în Timișoara era vorba să vină la Cluj, dar între timp s-a răzgândit, iar Oradea a câștigat un om valoros, implicat în activități comunitare.

Ah, și vă îndemn să vă uitați peste profilul ei de Instagram să vedeți ce minunății croșetate realizează. Poate vreți să dăruiți un cadou călduros de sărbători celor dragi!

***

1. Descrie-te în câteva cuvinte. Cine ești tu? De când ești mamă? Mamă de fetiță sau băiat?

Salut! Mă numesc Ioana C., lucrez în Relații publice și sunt mamă de aproape 2 ani și o lună. Mamă de băiat, A., care e soarele meu. Am avut o viață activă înainte de copil, și acum încerc să-mi reiau cât de cât activitățile, să fiu mai selectivă și să mă dedic unor cauze care merită timpul meu.

2. Cum ți se pare rolul de mamă?

Neașteptat de frumos. Mi-a fost dintotdeauna frică de momentul în care voi deveni mamă, dar acum văd că are bune, are grele, dar e mereu ceva frumos. Și cel mai greu mi-a fost când am primit doar exemple negative din jur (las că o să vezi tu ce greu e, nopți nedormite, cearcăne, etc.), prea puține lucruri pozitive. Nimeni nu mi-a spus despre zâmbetul copilului, pentru care poți muta munții, despre acel dulce sunet când te strigă „mama”, care îți dă putere chiar și când ai o zi grea.

3. Care a fost cea mai grea perioadă de până acum?

N-aș putea alege o anume perioadă grea… prima febră de 40 de grade a fost cu siguranță un moment neplăcut… dar am trecut cu bine.

4. Ce mici „trucuri” folosești ca să treci peste o criză emoțională de-a copilului sau cum faci să-l/ să o „constrângi” să acționeze așa cum vrei tu?

Încerc să pun în aplicare metode pe care le-am învățat la un seminar de parenting (al Uraniei, bineînțeles). Așa că folosim (eu și soțul, și încercăm să îi cooptăm și pe bunici) tehnici precum „coboară din copac” (dacă vrei să corectezi un comportament, conectează-te mai întâi cu copilul tău), sau variante într-un cadru limitat (mai ales când ne spălăm pe dinți, lucru pe care A. nu prea vrea să-l facă)…

5. Ce fel de adult ai vrea să crești?

Hmm… cred că vreau să cresc un viitor adult împlinit, cald, responsabil.

6. Cum a fost cu alăptarea?

Alăptarea a fost o călătorie minunată, care a durat 2 ani fără o lună. Și probabil ar mai fi durat, dacă n-ar fi trebuit să plec într-o călătorie de afaceri, astfel că am lipsit o săptămână de acasă. Atunci am luat decizia, cu soțul, să îl înțarc. A fost greu, ne-a fost greu tuturor…

7. Cu suzetă sau fără?

N-a folosit suzeta. Nu i-a plăcut. I-am dat una în primele zile, o scotea instant din gură, așa că n-am mai insistat cu ea.

8. Cum a fost cu diversificarea?

Deloc cum e prin cărți sau în filme. Adică am avut un copil care s-a jucat cu mâncarea (am încercat autodiversificarea), dar care până după un an și jumătate n-a prea mâncat. Cum îl alăptam, nu mi-am făcut prea mari griji. Am noroc că-i plac fructele, piureul de cartofi, spaghetele și bineînțeles, preferata copiilor, supa cu tăiței.

9. Aveți ajutor în creșterea copilului?

Da. Ajutor foarte mare din partea tuturor părinților, a fraților, a mătușilor… Adevărul e că… it takes a village. 🙂

10. Ați călătorit cu copilul în țară sau în străinătate? Cum a fost?

Am călătorit până acum de trei ori în străinătate (Bibione & Praga cu mașina, Antalya cu avionul), și în țară cu mașina (cel mai lung drum a fost Oradea-Sibiu). N-a fost ușor, mai ales prima oară, în Bibione… am avut vreo trei momente pe autostradă când voia la sân și nu aveam unde trage pe dreapta, și n-am vrut să-l scot din scaunul de mașină. Cu avionul în schimb a fost minunat!

11. Cum vezi rolul tatălui în viața copilului și a mamei?

Pentru familia noastră, tatăl e esențial. Am avut momente în care nu mai puteam, și el era stânca mea. Omul care mă temperează (pentru că eu sunt o fire vulcanică), care mă ajută, care mă ascultă și face tot posibilul să mă înțeleagă. Pentru A., tati este un model. Încerc să le programez și timp tată-fiu, ca să nu stea doar cu mine (așa reușesc și eu să mă deconectez și să fac lucruri pentru mine, ca femeie).

12. Cum s-a schimbat relația cu soțul tău? Cum v-ați re-echilibrat după nașterea copilului?

Relația s-a împlinit, cumva… Nu știu nici eu prea bine să explic. Am fost amândoi acolo să vedem toate etapele acestui miracol, și cumva, la finalul zilei, ne uităm unul la celălalt și la A. cum doarme și ne minunăm cum un omuleț poate să ne schimbe viața atât de mult în bine. După nașterea copilului, ne-a luat ceva timp să ne obișnuim și să ne stabilim noua rutină, dar acum că A. are deja 2 ani, și mai stă și cu alții, ne programăm din nou timp doar pentru noi doi, un ieșit la restaurant, sau la film (ceva ce am amânat în tot timpul ăsta).

13. Cum reușești să-ți faci timp și pentru tine? Ce pasiuni ai?

Reușesc să strecor ici-colo câteva ore pentru mine, it takes some time management skills. Glumesc, am devenit mai selectivă de când sunt mamă. Am redus activitățile în care mă implic (pentru că înainte de bebe eram peste tot – la lucru, la ONG-uri, activam în tot felul de cluburi de carte și întâlniri), astfel că îmi împart timpul între activitățile pe care le văd eu ca fiind prioritare (și timp pentru mine e acolo, în top trei). Citesc foarte mult, e o pasiune pe care o am din copilărie (fidel însoțitor mi-e Kindle-ul, pe care îl port peste tot cu mine, nu se știe când am ocazia să mai citesc o pagină-două, așteptănd ceva sau pe cineva), și mai nou, de când am rămas însărcinată, am învățat să croșetez. Pe parcursul sarcinii am făcut diverse proiecte (printre care o păturică pentru A. și o maimuțică), iar acum că bebe nu mai e bebe, ci copilaș, am din nou timp să mă dedic croșetatului – fac cadouri de Crăciun pentru cei dragi, mai ales.

14. Când îti propui să te întorci la serviciu și de ce?

M-am întors deja la muncă, de când A. avea 1 an și 8 luni. Nu am continuat munca la locul anterior, ci mi-am găsit altceva de lucru, așa că am vrut să încep cât mai repede treaba, să reintru în ritm. Și stimulentul de inserție a fost un factor determinant, pentru că nu sunt bani puțini.

15. Care crezi că e cea mai mare greșeală a mamelor în relație cu sine sau cu ceilalți?

Nu pot fi atât de categorică să zic uite, asta e greșeala X. Sau astalaltă. Dar din experiență, una ar fi faptul că mămicile uită de ele (din cauza faptului că petrecem timpul ăsta lung acasă). Era s-o iau și eu pe calea asta, dacă n-aș fi avut alături oameni care m-au sfătuit să nu pic în păcatul uitării. În relația cu ceilalți, cred că o greșeală e faptul că îți ții puiul exclusiv cu tine – dacă e cazul, și n-ai cu cine îl lăsa, e de înțeles… dar dacă ai la dispoziție soț, bunici, mătuși, unchi, frați, surori… profită de ei!

16. Ce sfat ai avea pentru alte mămici sau proaspete mămici?

Să își lase timp să se acomodeze. Să își permită să facă greșeli, dar să învețe din ele. Să își găsească un pediatru de încredere, să ia o decizie și să se țină de ea (mai ales când vine vorba de tratamentul copilului, să nu facă lucrurile după ureche sau după cum a citit ea pe grupul de mămici). Să nu uite de ele și de timpul de cuplu, pentru că e foarte important. Să aibă încredere în instinctul de mamă.

***

Sper să vă placă această nouă rubrică. Dacă doriți chiar voi să participați la acest tip de interviu, puteți să-mi scrieți răspunsurile voastre pe adresa anamaria.coatu@gmail.com.