Mama Cafe

Mama Cafe – interviu cu Raluca Ilea

În cadrul acestei secțiuni îmi doresc să public o serie de mini-interviuri cu mame pe blog, care să contribuie la sentimentul altor mame că nu sunt singure în această călătorie. În plus, pe de-o parte, cred că noi, ca popor suntem și curioși la „capra vecinului”, ne interesează ce fac alții, deci. Dar, în felul acesta, poate ne mai și educăm prin exemplul altora.

Pe de altă parte, promovăm pe toate rețelele sociale ce vieți perfecte de familie avem și ce mame fericite suntem, ceea ce poate fi foarte debusolant pentru alte mame care trec prin momente dificile, făcându-le să se îndoiască și să se întrebe unde greșesc atât cu bebele, cu soțul, cât, mai ales, cu ele însele.

Aș dori ca prin aceste interviuri/ discuții virtuale să pot surprinde zbuciumul mamelor în a crește copiii altfel decât am fost noi crecuți, precum și drumul către regăsirea de sine.

***

Raluca îmi este prietenă deja de peste 10 ani. Ne-am cunoscut când eram studente și eram împreună în aceeași organizație studențească. Am făcut câteva activități faine împreună, printre care și petreceri (nu dau detalii, dar au implicat mult dans și râs – nu vă gândiți la alcool și băieți – astea erau opționale). Eram însărcinată în luna a 5-a când dansam cu pasiune la nunta ei. M-am distrat atunci ca și când ar fi fost a mea (sau pe aproape 🙂 ).

Pentru Raluca, deși este mai mică decât mine cu 1 an sau 2 (după 30 cine mai ține socoteala :)?! ), am o mare admirație! Consider că este foarte ambițioasă, muncitoare, veselă, dar mai ales, este o forță. O FORȚĂ. N-aș putea găsi un atribut mai bun decât acesta. S-a ridicat din niște situații dificile, din niște încercări – care pe unii mai slabi ori mai fără direcție, ori echilibru interior – i-ar fi făcut să-și revină mai greu.

De asemenea, pentru mine, Raluca este una dintre acele foarte puține prietene cu care oricând discut nu ne ajunge timpul sau oricât timp ar trece până să vorbim/ să ne vedem, relația dintre noi rămâne neschimbată și povestim, ca și când nu ne-am fi văzut doar de câteva zile.

Mâine este ziua ei, iar eu îi doresc să i se împlinească dorințele, dar, mai mult decât atât, să găsească o cale prin care să-i inspire pe cei din jur cu forța ei, să le dea și lor putere și înțelepciune, așa cum se găsesc din belșug în sufletul ei. La mulți ani, Raluca!

***

Descrie-te în câteva cuvinte. Cine ești tu? De când ești mamă? Mamă de fetiță sau băiat?

Raluca, 31 de primăveri în curând, mama lui Paul, un năzdrăvan de 9 luni +

Cum ți se pare rolul de mamă?

Rolul de mamă e un job challenging, în care nu intervine rutina. Nu e timp pentru rutină, tot timpul apare ceva nou, fie învață copilul ceva nou, treci cu el la o nouă etapă, misiune, provocare.

Care a fost cea mai grea perioadă de până acum?

Cea mai grea perioadă mi s-a părut prima lună, până mi-am revenit fizic și ne-am obișnuit unul cu celălalt, ne-am „prins” de unele lucruri ce țin de „mămiceală” și nu numai… Acum când mă gândesc la acea perioadă, îmi amintesc cum pluteam.. Era o combinație de extaz, entuziasm și oboseală. Apoi, încet, încet m-am obișnuit

Ce mici „trucuri” folosești ca să treci peste o criză emoțională de-a copilului sau cum faci să-l/ să o „constrângi” să acționeze așa cum vrei tu?

Cred că trucul de bază pentru zilele grele e să îmi găsesc răbdarea în timp record, să nu o las pierdută nici un moment. Respir adânc și îmi pun imaginația la treabă. În funcție de situație, încerc să îi distrag atenția cu ceva nou: obiect, muzică, reacție teatrală etc. și să îi explic cât mai simplu contextul, situația… Sunt convinsă că înțelege mult mai mult decât ne imaginăm.
Încercăm pe cât posibil să îi permitem să descopere lumea cât mai liber cu putință și să facem tot ce putem să fie fericit.

Ce fel de adult ai vrea să crești?

Aș vrea să cresc un adult pozitiv, gata să înfrunte greutățile vieții cu zâmbetul pe buze și cu soluții rapide, eficiente, ca și părinții lui.. Hihihi🤭

Cum a fost cu alăptarea?

Alăptarea a însemnat pentru noi hrănirea cu biberon a laptelui matern exclusiv aproape 8 luni. Despre ce înseamnă acest proces nu știam (teoretic) mare lucru înainte de a naște, nu eram pregătită deloc, dar pot sa spun că am devenit o mică specialistă pe parcurs. Cu multă, multă, informare, determinare și suport ☺️ Din punctul meu de vedere, orice metodă de hrănire alege (sau e nevoită să aleagă) mama la început, cel mai important lucru e să fie împăcată cu asta, să nu pună presiune pe ea și pe copil… liniștea mamei se transmite copilului fără doar și poate.

Cu suzetă sau fără?

Suzeta nu a acceptat-o foarte încântat, m-am folosit de ea uneori în primele luni, dar după 4 luni nu a mai vrut-o deloc, deși mi-ar fi fost de folos la desele treziri nocturne…

Cum a fost cu diversificarea?

Diversificarea a fost un proces foarte ușor pentru noi, am ales metoda clasică, am făcut un curs susținut de medicul de familie (în care avem maximă încredere) și am urmat sfaturile ei. Sunt mulțumită că mănâncă tot ce primește, e pofticios și mega simpatic când mănâncă 🤭 Oricum, cred că ține mult de copil, nu neapărat de abordarea părinților sau de efortul depus. Unii copii pur și simplu mănâncă mai puțin, deloc sau mai târziu…

Aveți ajutor în creșterea copilului?

Avem mult ajutor, moral (familie, prieteni)😊 Socrii mei stau destul de aproape de noi, dar apelăm la ei destul de rar, probabil în viitor se va întâmpla mai des sau pe o perioadă mai lungă. Aveam plănuit un weekend prelungit fără baby de 1 mai, dar se pare că pandemia nu a fost de acord 😄

Ați călătorit cu copilul în țară sau în străinătate? Cum a fost?

Am dus copilul în multe locuri, în țară, deocamdată, am încercat să îl integrăm în viața noastră cât de mult s-a putut, am ales totuși locuri și evenimente potrivite. Îi plac locurile noi, oameni mulți în jurul lui și am constatat că se comportă exemplar în public, e foarte liniștit… 🙂

Cum vezi rolul tatălui în viața copilului și a mamei?

Soțul are un rol esențial în viața copilului, nu știu ce aș fi făcut fără el… Am împărțit multe dintre atribuții, chiar și plimbatul copilului în nopțile mai grele😁 Am învățat împreună multe lucruri noi de care habar nu aveam. Apreciez mult mai mult acum mămicile care își cresc singure copilașii… Mă înclin!

Cum s-a schimbat relația cu soțul tău? Cum v-ați re-echilibrat după nașterea copilului?

Viața de zi cu zi e total diferită, activităţile sunt altele, nu mai putem face tot ce ne debitează mintea, prioritățile sunt altele… nu am făcut nimic special (sau conștient) pentru a ne reechilibrare, a fost totul natural, cu bune și mai puțin bune, dar cred că cel mai mult a ajutat sănătatea și maturitatea cuplului înainte de a-l avea pe Paul și hopurile trecute împreună.

Cum reușești să-ți faci timp și pentru tine? Ce pasiuni ai?

Timp pentru mine îmi fac când doarme copilul, după masa când e soțul acasă și seara după ce adoarme … Încerc sa îmi fac mici plăceri, reîncărcări rapide de baterii, ador sa merg la câte o ora de sport sau să alerg în parc, timp în care rămâne soțul cu copilul, asta e deconectare totală pentru mine 🤭

Cum te descurci zilele acestea? Ce fel de activități faceți cu copilul?

În zilele acestea mai dificile, eu cred că mi-e mai ușor cu treburile casei și cele ce țin de copil, fiind soțul acasă.. Ne lipsește mult ieșitul, socializarea cu alte mămici și copii, dar stăm pe balcon destul de mult, ne jucăm cu el cât de mult posibil, inventăm noutăți pentru el, ascultăm muzică, am instalat de curând o hintă în apartament🤭 Mă bucur că suntem mai mult timp toți 3 împreună, asta ar fi partea pozitivă…

Care crezi că este cea mai mare greșeală a mamelor în relație cu sine sau cu ceilalți?

Cred ca cea mai mare greșeală a unor mămici e sa nu mai vadă nimic în afara rolului de mamă, să uite de toată viața lor de dinainte și practic să exagereze în tot ceea ce înseamnă creșterea copilului… Consider că echilibrul poate face minuni și aici, trebuie doar găsit, descoperit.

Ce sfat ai avea pentru alte mămici sau proaspete mămici?

Sfatul meu pentru proaspetele mămici e să se ghideze cel mai mult după instinct, să se compare cât mai puțin cu restul și să fie pregătite mereu de schimbare (copiii sunt imprevizibili, pot să își schimbe radical de la o zi la alta somnul, mâncatul, obiceiurile. Am apelat la ideea asta de fiecare dată când am simțit greul… Știam sigur că după ploaie, apare soarele! 🌞

***

Sper să vă placă această rubrică. Dacă doriți chiar voi să participați la acest tip de interviu, puteți să-mi scrieți răspunsurile voastre pe adresa anamaria.coatu@gmail.com.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *