În cadrul acestei secțiuni îmi doresc să public o serie de mini-interviuri cu mame pe blog, care să contribuie la sentimentul altor mame că nu sunt singure în această călătorie. Promovăm pe toate rețelele sociale ce vieți perfecte de familie avem și ce mame fericite suntem, ceea ce poate fi foarte debusolant pentru alte mame care trec prin momente dificile, făcându-le să se îndoiască și să se întrebe unde greșesc atât cu bebele, cu soțul, cât, mai ales, cu ele însele.
Aș dori ca prin aceste interviuri/ discuții virtuale să pot surprinde zbuciumul mamelor în a crește copiii altfel decât am fost noi crecuți, precum și drumul către regăsirea de sine.
***
Pe Corina am cunoscut-o pe vremea când era Costruț. Adică în urmă cu vreo 8 ani, când pentru o scurtă vreme (1 an și jumătate) m-am reîntors în Oradea, orașul unde m-am născut și am făcut liceul.
Admir la Corina spiritul antreprenorial și ludic. Ea a reușit să le îmbine foarte bine, întrucât are o afacere care oferă servicii educative și de entertainment pentru copii (inclusiv închiriere de echipament – gen tobogane gonflabile și recuzită – inclusiv costume de carnaval).
***
1. Descrie-te în câteva cuvinte. Cine ești tu? De când ești mamă? Mamă de fetiță sau băiat?
Sunt Corina, mama lui Tudor, un băiețel de 2 ani și 1 lună. Un copil mare cu un copil mic. Momentan îmi împart viața între job, familie, hobby și prieteni. Încalț zilnic pantofi de antreprenor la Prietenii Veseliei ce desfășoară servicii recreative distractive și educative pentru copii. De asemenea, iau și papuci de soție, mamă, soră, fiică, prietenă etc. E o bucurie să fiu înconjurată de cei dragi și să fac lucrurile care îmi fac plăcere.
2. Cum ți se pare rolul de mamă?
La început mi s-a parut solicitant, dar frumos. Acum mi se pare mai mult frumos decât solicitant din cauza că băiețelul meu este tot mai independent. Țin minte că vedeam mămici în parc și ziceam „Oaaau, ce frumos poate fi să plimbi caruciorul și să îi zâmbești propriului copil!” din exterior vedeam doar frumosul si îmi ziceam câte activități voi face eu cu copilul meu… Cât mă voi juca… Ce frumos va fi… Că voi face așa și așa… Apoi a venit Tudor și mi-am dat seama că e mult mai complex acest vis. Uneori este mai solicitant decât pare. Dar prin rolul de mama îți descoperi noi limite. Și dimineața când copilul tău se trezeste, te îmbrățișează și îți spune te iubesc, e minunat.
3. Care a fost cea mai grea perioadă de până acum?
Nu pot să zic că o anume perioadă a fost mai grea. Eu mi-am dorit mult o nastere naturală, dar nu s-a întâmplat. Mi-am dorit să alăptez și am reușit până la aproape 2 ani. A fost solicitant în jurul vârstei de 6-9 luni cand trebuia să stea cineva cu el până îi găteam și el nu prea statea fără mine. Am ales autodiversificarea de la 6 luni, a fost mai greu, dar dacă aș avea încă un copil aș proceda la fel.
4. Ce mici „trucuri” folosești ca să treci peste o criză emoțională de-a copilului sau cum faci să-l/ să o „constrângi” să acționeze așa cum vrei tu?
În momentele delicate încerc să îmi păstrez calmul, să nu acționez impulsiv, ci să iau aer în piept, repetând replica în capul meu „cu blândețe Corina, cu blândețe” și apoi aplic metoda jocului. Nu funcționează chiar tot timpul orice truc, dar merge pe încercatelea. De exemplu, dacă nu vrea să vină acasă din parc, vine un „robot” cu sunetele de rigoare și îl ia pe sus. Se lasă cu râs în loc de plâns.
5. Ce fel de adult ai vrea să crești?
Nu aș vrea să îl cresc într-un anumit fel. Probabil mă va copia de aceea incerc să lucrez cu mine cât mai mult. De obicei parintii se străduiesc, își pun speranțele, dar copilul va fi oricum cum vrea el. Își ia modele de peste tot. Într-adevar îi asigur un mediu cald și iubitor. Este ca o floare care trebuie iubită, îngrijită și apoi va înflori cum dorește. E foarte greu să ne detașăm ca parinti și să nu îl consideram pe copil trofeul nostru.
6. Cum a fost cu alăptarea?
Alăptarea a fost mai grea la început. Dar am avut-o ca aliat peste tot, oricând. În momentele de emoții puternice, erupția dentară, refuzul hranei solide, trecerea peste boli, în momentele de nopți lungi cu febră, apoi în acomodarea la creșă când a facut multe raceli. Sunt bucuroasă că am reușit să alaptez. La aproape doi ani Tudor a avut parte de o înțărcare blândă la care el nu a plans. Multe povesti și jocuri de rol. O barză ne vizita din când în când și apoi, treptat, puțin câte puțin a dus tot laptele la copii mai mici.
7. Cu suzetă sau fără?
Fără suzetă clar. Nu am găsit nici un avantaj. Nu i-am oferit-o deloc.
8. Cum a fost cu diversificarea?
În ce privește diversificarea am citit mult și am ales autodiversificarea încă de la 6 luni. M-a sprijinit cartea ” Diversificarea naturală – Gil Rapley, Tracey Murkett” plus cursurile sustinute de specialiști în pediatrie. De asemenea am urmărit-o online pe Crina Coliban. A înțeles toată familia de ce vreau autodiversificare. Acum nu îmi pare rău. Nu fug cu lingurița după el.
9. Aveți ajutor în creșterea copilului?
Cel mai de nădejde ajutor a fost și este soțul meu. Un tată extraordinar. Pot menționa și bunicii, dar și pe mamicile din parc ce își împărtășeau experiențele și mă încurajau să facem din timpul de bebelușeală un timp frumos. În tot acest timp de 2 ani nu mi-am întrerupt jobul în totalitate, ci am coordonat firma de la distanță deoarece sunt singurul asociat. Însă fără echipa fantastică pe care o am la serviciu nu aș fi reușit. Colegii m-au înțeles. Uneori și Tudor m-a înțeles. A fost purtat cu mine peste tot unde aveam treabă.
La 2 luni l-am pus în marsupiu și am mers la munte. Apoi ne-am tinut de plan și am facut escapade scurte, în special drumeții prin Apuseni, totul a fost în regulă, dar la 1 an și 2 luni am fost la mare cu mașina doar noi trei. Nu știu unde ne-a fost capul. Calatorind pe noapte am ajuns acolo obosiți și el fresh. Chiar și cu oprire tot a fost obositor. La fel și la întoarcere. Noi, desigur, am vrut să dormim ziua, dar el avea chef de joacă. Ne-am învățat lecția. Am fost la Meera resort. Am ales last minute. De cazare și concediu în sine am fost mulțumiți. Tudor a fost fascinat de joaca în nisip.
11. Cum s-a schimbat relația cu soțul tău? Cum v-ați reechilibrant după nașterea copilului?
Primele trei luni parcă au fost mai grele. Cred că soțul meu nu știa ce ne așteaptă. Dar ne-au unit toate provocările. Facem echipă bună împreună. Ne întreabă uneori bunicii „Nu vreți să îl lăsați la noi să ieșiți doar voi?” Noi spunem „Nu”. Vrem să stăm cât mai mult împreună în formula completă. Țin minte că era bebeluș Tudor și seara când ne puneam în pat imediat ne consultam telefoanele, „arată-mi ce poze i-ai mai făcut, arată-mi tu…” Chiar dacă aveam timp doar pentru noi, parcă tot despre copil vorbeam și ne povesteam de peste zi ce s-a mai întâmplat. Consider că este importantă comunicarea și să nu uiți de ce ai pornit la drum împreună.
13. Cum reușești să-ți faci timp și pentru tine? Ce pasiuni ai?
Pasiunea mea este jobul. Mi-ar fi plăcut să fug de acasă mai des, dar nu a fost posibil decât atunci cand Tudor a început să meargă la creșa și să mai stea cu bunicii. Apoi mai îmi place să citesc. De asemenea, reușesc să citesc destul de puțin, doar dimineața până îmi beau cafeaua. Am cumpărate cărți ce așteaptă să fie citite, dar doar puțin câte puțin se poate momentan.
14. Cum te descurci zilele acestea? Ce fel de activități faceți cu copilul?
Noi am încercat să îl implicăm pe Tudor în ceea ce facem prin casă: gătim, strângem hainele, sortăm, facem curat etc. Uneori solicita el jocurile lui preferate, alteori le propun eu. Noroc cu inspirația internetului. Cred că facem ce fac toți copiii: citim cărți, ne jucăm jocuri de rol, facem disco, ne balacim în bule, îngrijim animale de pluș, pictam, ne plimbam cu bicicleta etc. Îl las și să se plictisească. Își găsește el ce sa se joace și mă surprinde uneori că se joaca singur și îl deranjează dacă ma bag în jocul lui. Nu îl scot dintr-o activitate ce îi face plăcere cât timp nu este ceva periculos pentru el. Daca vrea să se joace cu mine știe să mă tragă de mână. 
15. Care crezi că este cea mai mare greșeală a mamelor în relație cu sine sau cu ceilalți?
Se poziționează în rolul de victimă, multă văicăreala. Recunosc, și mie îmi vine des să mă văicăresc. Încă mai am multe de învățat.
16. Ce sfat ai avea pentru alte mămici sau proaspete mămici?
Să citească, să ia informație de peste tot, dar să își urmeze instinctul. Este cel mai sigur. Să își asculte inima. Nu sunt în măsură să judec pe nimeni. Nici să ofer sfaturi. Pentru fiecare familie echilibrul înseamnă altceva. Suntem atât de diferiți și fiecare este liber să ia propria decizie în privința sa. Le urez succes.
***
Dacă doriți chiar voi să participați la acest tip de interviu, puteți să-mi scrieți răspunsurile voastre pe adresa anamaria.coatu@gmail.com.
***
Sursa foto: pexels.com
