Mama Cafe

Mama Cafe – interviu cu Anamaria Cabău

În cadrul acestei secțiuni îmi doresc să public o serie de mini-interviuri cu mame pe blog, care să contribuie la sentimentul altor mame că nu sunt singure în această călătorie. Promovăm pe toate rețelele sociale ce vieți perfecte de familie avem și ce mame fericite suntem, ceea ce poate fi foarte debusolant pentru alte mame care trec prin momente dificile, făcându-le să se îndoiască și să se întrebe unde greșesc atât cu bebele, cu soțul, cât, mai ales, cu ele însele.

Aș dori ca prin aceste interviuri/ discuții virtuale să pot surprinde zbuciumul mamelor în a crește copiii altfel decât am fost noi crecuți, precum și drumul către regăsirea de sine.

***

Pe Anamaria am cunoscut-o prin nașa noastră, la aniversările primului ei copil, pe vremea când n-aveam nicio treabă cu copiii mici 🙂 Se pare și că am terminat același liceu din Oradea 🙂

O admir că a reușit să facă dintr-o pasiune sau side job, un job principal, renunțând astfel la jobul călduț într-o multinațională pentru a a aduce „cărticele frumoase în viețile multor copilași”.

Vă invit cu drag să citiți interviul de mai jos. Este un interviu plin de căldură, liniște și normalitate. Am subliniat în text două idei cu care sunt 100% de acord și care cred că sunt atât de importante în viața de mamă!

***

  1. Descrie-te în câteva cuvinte. Cine ești tu? De când ești mamă? Mamă de fetiță sau băiat?

Sunt Anamaria, am doi copilași: Georgia, o fetiță de 5 ani jumătate și Alex, un băiețel de 3 ani jumătate. Zilele mele se împart între activitățile de soție, mamă ,ingrijire a casei și grădinii și cele pentru dezvoltarea micii mele afaceri – Anna’s Bookstore cu ajutorul căreia aduc cărticele frumoase în viețile multor copilași, crescându-le în același timp interesul pentru cărți și lectură.

2. Cum ți se pare rolul de mamă?

Consider rolul de mamă cel mai frumos și plin de semnificație dintre toate. E o adevărată bucurie să poți influența pozitiv viețile unor copilași, să poți aduce valoare dar în același timp, e și o provocare continuă de a învăța, de a avea răbdare și de a le oferi ce e mai bun din tine, chiar în zilele mai puțin ușoare.

3. Care a fost cea mai grea perioadă de până acum?

Probabil una din cele mai grele sau solicitante perioade a fost după nașterea lui Alex (cel de-al doilea copil). Fiindcă diferența de vârstă dintre ei e de doar 2 ani fără 2 zile, au fost câteva luni de scutecire în paralel, ajustare în noua formulă de 4, acordarea atenției mult mai mare fetiței pentru a-i face acomodarea mai ușoară cu noul membru, alăptat etc. Am amânat și înscrierea la grădiniță a Georgiei pentru a nu coincide cu nașterea frațiorului ei și erau zilele foarte pline așa cum le are orice mamă ce se află majoritatea timpului acasă, singură cu copiii.

4. Ce mici „trucuri” folosești ca să treci peste o criză emoțională de-a copilului sau cum faci să-l/ să o „constrângi” să acționeze așa cum vrei tu?

Mereu discutăm sincer chiar în momentele dificile, le dau posibilitatea să aleagă și le spun consecințele alegerilor lor, indiferent de caz. Cel mai mult ajută dacă rămân calmă, tare pe poziție, mereu consecventă iar pentru ei am observat că contează dacă mă țin de cuvânt când le promit ceva.

5. Ce fel de adult ai vrea să crești?

Mi-aș dori să ajungă adulți echilibrați, care să poată fi independenți și să poată lua cele mai bune decizii pentru ei. În plus, aș vrea să fie mereu încrezători în forțele lor proprii indiferent ce vor face dar în același timp să rămână onești, sinceri, iubitori și să ofere bunătate celor din jurul lor, păstrându-și credința în Dumnezeu.

Aș dori să se simtă mereu iubiți, să simtă că au oricând sprijin din partea noastră și pot veni la noi cu orice probleme au.

6. Cum a fost cu alăptarea?

De cele mai mai multe ori, suntem pregătite ca viitoare mame de momentul nașterii iar subiectul alăptării este lăsat la o parte când poate acesta ar trebui să ocupe un loc mai fruntaș în discuții. Procesul alăptării nu a fost deloc ușor la niciunul din copii, cu multe hopuri, dureri, furia laptelui,  fren identificat abia prea târziu și tot felul de probleme. Cu toate aceste impedimente, mi-am dorit mult să îi pot alăpta și am reușit să fac asta pentru 10 luni în cazul primului copil și 1 an si 2 luni în cazul celui de-al doilea. Însă, am încercat mereu ca atunci când manâncă la sân , să facă doar asta – fără alte distracții sau fără să îi adorm aici. Bineînteles, sânul a reprezentat și alin și confort în momentele de dureri sau erupție dentară însă am observat că , neasociind mâncarea cu somnul , ei au reușit să mănânce bine și să se odihnească bine peste noapte.

7. Cu suzetă sau fără?

La noi, ambii copii au acceptat suzeta și mi-a prins și mie bine că nu au stat să suzeteze sânul toată ziua. La primul copil renunțarea la suzeta a fost mai dificilă , însă am reușit să o facem înainte de venirea frățiorului. În cazul celui de-al doilea copil, renunțarea a fost mult mai ușoară fiindcă nu o primea toată ziua, ci doar la somn și nu a fost atât de dependent de ea.

8. Cum a fost cu diversificarea?

În cazul ambilor copii, am început diversificarea după 6 luni, inițial cu legume, cereale iar apoi treptat cu fructe. Am avut câteva cărticele cu rețete recomandate pe luni, dintre care îmi amintesc de “Cele mai bune mancaruri pentru bebelusi pregatite in casa – Karin Knight, Tina Ruggiero”. Ce cred că a ajutat mult la diversificare, la mâncatul și creșterea cu succes în greutate a fost pentru noi faptul că atunci când mâncau, doar mâncau – nu am permis de la început nici un fel de distracții (jucării, gadgeturi sau alte trucuri) și ne-am dorit să încerce, să guste, să experimenteze cât mai multe sortimente. Am constatat că, chiar dacă într-o săptămână poate nu doreau un anume aliment, dacă încercam din nou altă dată , erau șanse foarte mari să revină la ele. Încă ceva, de la început am pasat mâncarea doar cu furculița, fără blender sau alte minuni și au acceptat ușor și bucăți mai mari.

9. Aveți ajutor în creșterea copilului?

Cel mai important ajutor de menționat în creșterea copiilor a fost și este soțul meu, un tată minunat cu multe idei creative. Consider că am făcut o echipă bună prin faptul că ne-am aliniat destul de bine principiile în ce privește creșterea și educația astfel încât să avem aceleași idei și front comun în fața copiilor. Consider că asta e de mare ajutor și nu dezorientează copiii iar în plus, au avut o anume siguranță prin faptul că lucrurile nu au variat de la un părinte la altul.

Pe lângă soțul meu, mama mea a fost și este un sprijin important. Cu toate că locuiește în Oradea, iar noi în Cluj, a fost disponibilă atât ea, cât și tata, ori de câte ori aveam nevoie. Chiar dacă doar recent a intrat în pensie, ne-a ajutat mult mai ales după perioada de 3 săptamâni după naștere când soțul meu a fost nevoit să se întoarcă la serviciu, iar de atunci la nevoie, apelăm la ajutorul lor. Bineînțeles a contat sprijinul, sfaturile și babysitting-ul ocazional oferit de prieteni apropiați sau vecini. Pe cât am putut, în rest am luat copiii cu mine peste tot și am încercat să îi învăț cât mai multe lucruri din activitățile zilnice obișnuite.

10. Ați călătorit cu copilul în țară sau în străinătate? Cum a fost?

Da, am călătorit cu ei încă de mici atât în țară cât și afară, am folosit marsupiul sau căruciorul în călătorii și nu am avut nici o problemă. Georgia a avut cred în jur de 1 an la prima călătorie cu avionul înafara țării iar Alex la 6 luni. Anul acesta am reușit chiar performanța de a merge cu mașina până în Grecia. Singurul impediment care l-am întâmpinat la ambii copii și încă ne mai dă bătaie de cap este că ambii copii au rău de mișcare, apărut în cazul amândurora după 1 an. Datorită acestui lucru, trebuie să fim mereu echipați și pregătiți corespunzător, indiferent de modul de călătorie ales.

11. Cum vezi rolul tatălui în viața copiiilor și a mamei?

Rolul tatălui mi se pare foarte important în familie, chiar dacă mama e prezentă fizic inevitabil mai mult cu copiii. El este capul familiei și prin urmare dă direcție și sprijin mamei și copiilor. Când tatăl nu e prezent sau nu e disponibil sau implicat în viața familiei, atât mama cât și copiii au clar mult de suferit.

Mama și tatăl au rol diferit în familie și consider că doar împreună pot cel mai bine susține și crește copiii în mod sănătos și armonios.

12. Cum s-a schimbat relația cu soțul tău? Cum v-ați reechilibrant după nașterea copilului?

În mod clar au fost anumite schimbări, însă ce cred că ne-a ajutat a fost să fim noi ca și familie în primele săptămâni pentru a ne obișnui în noua formulă. Nu am reușit să mai petrecem așa mult timp doar noi doi, însă personal am încercat să îl includ în toate activitățile cu copiii atunci când era acasă cu noi și m-am străduit să nu îl fac să se simtă lăsat la o parte sau pe planul doi. Mi se pare o tentație mare ca după apariția copilașilor, partenerul să fie ignorat, iar toată atenția să se îndrepte asupra copiilor. Ce am realizat, însă, este că poate cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru copii, este să trăiești în armonie cu partenerul tău și ei să vadă în relația părinților lor dragoste și respect reciproc.

13. Cum reușești să-ți faci timp și pentru tine? Ce pasiuni ai? 

Reușesc să am timp pentru mine doar dacă îmi propun asta sau îmi planific în mod special. Ca pasiuni, îmi place mult ceea ce fac zi de zi lucrând cu copiii și cărțile, ador să iau cărțile în mână, să le ambalez, să le răsfoiesc și mă relaxez chiar doar privindu-le. Am descoperit recent că îmi place mult munca în grădină și e acum una din principalele mele surse de bucurie și relaxare. Iubesc mult plantele și florile și primăvara dau ture cu cafeaua în mână (o alta plăcere zilnică), admirându-le aproape în fiecare dimineață. Pe langă asta, îmi place mult să călătoresc (deși momentan e limitat) sau să mă uit la seriale alături de soțul meu.

14. Cum te descurci zilele acestea? Ce fel de activități faceți cu copilul?

Pentru noi nu s-a schimbat foarte mult rutina zilnică în timpul pandemiei fiindcă Georgia nu a mers la grădiniță decât acum în septembrie și nu a apucat să meargă decât o lună până s-a închis iar Alex încă nu a mers încă niciodată. Avem mare noroc că acum stăm la casă și putem ieși în curte mult timp și copiii au prieteni buni de vârsta lor pe stradă. Acum în pandemie au învățat să meargă singuri cu bicicleta fără roți ajutătoare, se joacă împreună la trambulină sau la locul de joacă din curte. Orice activitate fac în casă, încerc să îi implic și pe ei așa că gătim împreună și mă ajută și ei la tot felul de activități atât în casă cât și în grădină. Când vremea nu ne permite să stăm afară, citim destul de mult, Georgiei îi place mult să lipească stickere, mai nou desenează amândoi, se joacă cu lego, plastelina împreună, ascultăm muzică și câteodată facem movie night în familie.

15. Care crezi că este cea mai mare greșeală a mamelor în relație cu sine sau cu ceilalți?

Posibil una din cele mai mari greșeli a mamelor este că nu își mai fac timp pentru ele ci majoritatea timpului o petrec fiind doar mame și ajung să se identifice doar prin asta. Astfel, de multe ori , nu mai consideră important să rămână atractive pentru soțul lor, să se îngrijească cum o făceau înainte și mereu se lasă pe ultimul loc. O mamă trebuie să rămână stabilă emoțional și să fie zilnic mulțumitoare pentru familia ei și pentru cât a reușit să facă într-o anume zi, să fie mai indulgentă cu ea și să aibă mereu grijă de ea pentru că dacă ea va fi bine, cu siguranță că și celorlalți din casă le va fi bine.

 16. Ce sfat ai avea pentru alte mămici sau proaspete mămici?

Să aibă încredere în ele și că fiecare e cea mai bună mamă posibilă pentru copilul ei. O prietenă dragă mi-a zis la începutul mămiciei următorul lucru care mi-a rămas în minte: “așa cum nici tu nu ai mai avut copii, nici copilul tău nu a mai avut o altă mamă – prin urmare el nu are termen de comparație”. Aveți răbdare și fiți indulgente cu voi, luați lucrurile pe rând, găsiți-vă o persoană două cu care să puteți povesti despre schimbările apărute, nu vă comparați niciodată cu alte mămici (ceea ce face cineva, poate să nu fie relevant pentru tine sau familia ta) iar poate cel mai important: păstrați-vă soțul cât mai aproape posibil, roagă-te permanent pentru binele familiei tale iar când vin momentele grele (la un moment dat tot vin), trage aer adânc în piept și păstrează-ți credința în Cel de Sus și că lucrurile vor fi până la urmă… bine.

***

Dacă doriți chiar voi să participați la acest tip de interviu, puteți să-mi scrieți răspunsurile voastre pe adresa anamaria.coatu@gmail.com.

***

Sursa foto: Anamaria Cabău

Dă mai departe, nu ține doar pentru tine 🙂

  • Facebook
  • Twitter
  • Google
  • LinkedIn
  • Pinterest0


S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *