Mama Cafe – interviu cu Alina Tifui

În cadrul acestei secțiuni îmi doresc să public o serie de mini-interviuri cu mame pe blog, care să contribuie la sentimentul altor mame că nu sunt singure în această călătorie. În plus, pe de-o parte, cred că noi, ca popor suntem și curioși la „capra vecinului”, ne interesează ce fac alții, deci. Dar, în felul acesta, poate ne mai și educăm prin exemplul altora.

Pe de altă parte, promovăm pe toate rețelele sociale ce vieți perfecte de familie avem și ce mame fericite suntem, ceea ce poate fi foarte debusolant pentru alte mame care trec prin momente dificile, făcându-le să se îndoiască și să se întrebe unde greșesc atât cu bebele, cu soțul, cât, mai ales, cu ele însele.

Aș dori ca prin aceste interviuri/ discuții virtuale să pot surprinde zbuciumul mamelor în a crește copiii altfel decât am fost noi crecuți, precum și drumul către regăsirea de sine.

***

Alina este una dintre mămicile din blocul unde stau. Am cunoscut-o anul trecut, când bebele ei era mic. Nu prea apucam să povestim decât prin țipete și de la depărtare, fiindcă eu însărcinată în vreo 6-7-8 luni fugeam după fi-meu de 2 ani. Era vară, era cald. Eram afară. Apoi, fiecare și-a făcut alt program, apoi a venit iarna, iar acum e pandemia asta. După ce trece, ne-om revedea și noi, poate chiar la o cafea la una dintre noi acasă.

A, și ce bine sună aranjamentul Alinei și al soțului ei: în weekend se ocupă tăticul mai mult de copil! De asemenea, îmi place mult filosofia ei de creștere a copilului și anume, că are încredere în băiețelul ei, se lasă condusă de acesta.

***

Descrie-te în câteva cuvinte. Cine ești tu? De când ești mamă? Mamă de fetiță sau băiat?

Salut! Numele meu e Alina, sunt mamă de un minunat Patrick de aproape 11 luni, soție, soră, prietenă și antreprenor:)

Cum ți se pare rolul de mamă?

În principiu “jobul” meu principal în momentul de față este să cresc un omuleț cât de bine știu și pot. Având în vedere că l-am așteptat timp de 3 ani, acesta este cel mai minunat “job” pe care îl pot avea, iubesc să fiu mamică.

Care a fost cea mai grea perioadă de până acum?

Pentru mine cea mai grea perioadă a fost prima lună, Patrick era miculuț (2,750 kg), mi se parea super fragil, nu am avut absolut nici un fel de ajutor, soțul a reușit să stea cu mine o jumătate de zi după care a mers normal la birou. După care am început să ne obișnuim unul cu celalalt și lucrurile s-au mai normalizat.

Ce mici „trucuri” folosești ca să treci peste o criză emoțională de-a copilului sau cum faci să-l/ să o „constrângi” să acționeze așa cum vrei tu?

Hehe, nu știu dacă am învățat trucuri, încă nu suntem neaparat la vârsta la care are foarte multe crize sau am eu noroc de un copil super fericit, are crize extrem de rar și când are pur și simplu îl țin în brate și îi arăt că sunt acolo pentru el:)

Ce fel de adult ai vrea să crești?

Asa cum vrem toți cred, vreau să cresc un adult echilibrat, empatic și mai ales fericit și mulțumit cu cine este el

Cum a fost cu alăptarea?

Alăptarea… pfuu, GREU la mine… am avut de toate, furia laptelui, ragade foarte urâte, început de mastită, timp de o lună a fost un coșmar, dar am insistat să merg mai departe, pentru mine era extrem de important să alăptez și știam că voi reuși. După o lună s-a normalizat totul, durerile au început să treacă și înca alăptez cu drag :). Cel mai important mi se pare să ai incredere în resursele tale și în copilul tau.

Cu suzetă sau fără?

Fără suzeta, deși am încercat să îi dau de mai multe ori. Nu a vrut, eu eram suzeta lui, înca sunt :))

Cum a fost cu diversificarea?

La partea de diversificare a ales el să meargă pe autodiversificare (i-am dat piure, dar l-a refuzat), care i s-a potrivit piciului mănușă:). Gestiona atât de bine bucățile, din nou, am ales să am încredere în el . I-a plăcut papa de prima dată, a fost curios, acum avem mai multe provocari că trece printr-o perioadă de aruncat totul pe jos și nu mănâncă decât anumite mâncăruri, nu știu care sunt alea că se schimbă mereu 🙂

Aveți ajutor în creșterea copilului?

Nu am ajutor decât de la soț seara și în weekend, dar asta a fost o hotărâre pe care eu am luat-o 🙂

Ați călătorit cu copilul în țară sau în străinătate? Cum a fost?

Am călătorit cu el destul de mult, nouă ne place mult să călătorim. La 3 luni am mers cu el la mare în Italia, la 7 luni la ski în Austria și, în rest, prin țară :). A fost foarte bine, în Austria a fost mai greu drumul cu mașina, însă au fost experiențe pe care chiar cred ca le-a savurat din plin :). S-a adaptat foarte bine 🙂

Cum vezi rolul tatălui în viața copilului și a mamei?

Clar mama este mult mai prezentă în viața copilului însa la noi și tati are un rol esențial. El este mai mult la birou, însă dimineața și după ce se întoarce acasă este timpul lor.  Au anumite activități ale lor (făcutul baitei, taiatul unghiilor, etc). În weekend eu sunt cu Patrick doar la somn, în rest este a lui tati :). Cu tati nu vrea să doarmă, din păcate, însă chiar cred că un copil are nevoie de activități atât cu mami cât și cu tati.

Cum s-a schimbat relația cu soțul tău? Cum v-ați re-echilibrat după nașterea copilului?

Haha, încă nu ne-am reechilibrat, din pacate. Nu prea avem timp doar pentru noi, iar când stăm doar noi vorbim tot despre copil, vrem să începem să ne redescoperim și cred că vom apela la ajutor aici. Te schimbi atât tu ca femeie, cât și el, inevitabil se schimbă și relația voastră. E atat de important să nu vă pierdeți voi, soț și soție, în mami și tati… deoarece copilul va pleca și tu o să rămâi cu omul de lângă tine care nu o să mai știe cine e… se schimbă totul, însă se și redobândește. Noi colaborăm foarte bine pe latura mami și tati, însă nu la fel de bine pe soț – soție.

Cum reușești să-ți faci timp și pentru tine? Ce pasiuni ai?

E destul de greu, timpul pentru mine este limitat la somnul piciului. Când doarme mă ocup de ceea ce nu reușesc altfel, în cazul de față atunci reușesc să mai lucrez câte ceva, mă pasionează ce fac, mă ocup de uleiuri esențiale (pe lângă businessul pe care îl am împreună cu soțul meu). Iubesc călătoriile, dansul, natura și oamenii însă în momentele acestea mă bucur de ele limitat. Dansez cu piciul în brațe, călătoresc cât pot și unde pot cu el și mă bucur de natură și prin intermediul uleiurilor și de oameni prin intermediul echipei mele de minunați

Cum te descurci zilele acestea? Ce fel de activități faceți cu copilul?

E destul de greu pentru noi, deoarece eram destul de activi de când s-a născut piciul, eram mereu plecați, stăteam destul de puțin acasă. El este obișnuit cu copii, socializare, plimbări, dar ne descurcăm ok. Facem zilnic câte o plimbare în jurul blocului și stăm mult pe balcon. Ne uităm în carti (îi plac mult cărțile), inventam tot felul de distracții (ne dăm prin casă cu o lădiță, ne jucăm cu oalele etc). De jucăriile pe care le are s-a săturat și nu cred că e momentul să investim în altele. Visăm la momentul în care putem ieși ca să mergem la bunici, după care într-o excursie lungă în afara țării

Care crezi că este cea mai mare greșeală a mamelor în relație cu sine sau cu ceilalți?

De obicei mamele uită de ele, asta cred că e cea mai mare greșeală a noastră. Când uiți tu de tine, uită și restul lumii de tine. De obicei își sacrifică totul pentru copil și chiar consider că mămicitul nu ar trebui să fie sacrificiu de nici un fel. Chiar cred că nu ar trebui să îți schimbi radical viața când vine un copil, cred că ar trebui să știm că ei se pot adapta atât de bland și frumos la viața noastră

Ce sfat ai avea pentru alte mămici sau proaspete mămici?

Sfaturi nu știu dacă sunt în măsură să dau, însă mi se pare important să FIȚI FERICITE. Să faceți ceea ce vă face fericite, să fiți VOI bine și vă promit că vor fi și copiii vostri bine. Dacă mama nu e ok, nimeni nu e:). Nu vă sacrificați totul pentru ei, nu va fi nimeni ok cu asta într-un sfârșit .

***

Sper să vă placă această rubrică. Dacă doriți chiar voi să participați la acest tip de interviu, puteți să-mi scrieți răspunsurile voastre pe adresa anamaria.coatu@gmail.com.