Mama Cafe – interviu cu Alexandra Cofar

În cadrul acestei secțiuni îmi doresc să public o serie de mini-interviuri cu mame pe blog, care să contribuie la sentimentul altor mame că nu sunt singure în această călătorie. Promovăm pe toate rețelele sociale ce vieți perfecte de familie avem și ce mame fericite suntem, ceea ce poate fi foarte debusolant pentru alte mame care trec prin momente dificile, făcându-le să se îndoiască și să se întrebe unde greșesc atât cu bebele, cu soțul, cât, mai ales, cu ele însele.

Aș dori ca prin aceste interviuri/ discuții virtuale să pot surprinde zbuciumul mamelor în a crește copiii altfel decât am fost noi crecuți, precum și drumul către regăsirea de sine.

***

Pe Alexandra o știu de când era mică pentru că mi-era vecină în locul unde m-am născut și am copilărit. Acum fiecare dintre noi este în altă parte, însă ea este cel mai departe: locuiește în SUA. Ale, așa cum îi spuneam noi, este o fată super veselă, energică și cum foarte mult bun simț.

Mai jos vă invit să citiți interviul cu ea, o mamă de băieți. Mamă de trei băieți și care are sub 25 de ani, vorba ei, când băiețelul cel mare va avea 20 de ani, ea va avea 40. Când eu voi avea 40 de ani, Mihail va avea 9 ani… 🙂

***

1. Descrie-te în câteva cuvinte. Cine ești tu? De când ești mamă? Mamă de fetiță sau băiat?

Bună să vă fie inima, oameni frumoși! Eu sunt Alexandra. Am 24 de ani și sunt, în primul rând, femeie, apoi, soție și  mamă a trei băieți! Joshua (3 ani și 10 luni ), Caleb (2 ani și 2 luni) și bebe Ezra (1 lună)! Am devenit mamă la vârsta de 20 de ani! 🙂  Știu, știu, multă lume crede că e prea devreme, dar pentru mine nu a fost așa! Gândiți-vă: când băiețelul meu are 20 de ani, eu voi avea 40 ‍♀️!  Am privit cu mult entuziasm și bucurie această nouă etapă din viața noastră și soțul meu a fost foarte încântat că vom deveni părinți!

2. Cum ți se pare rolul de mamă?

Spunea cineva: Dacă aș primi câte un dolar de fiecare dată când copii mei strigă „Mama” aș fi multimiliardară! Cam asta e rolul mamei, să fie întodeauna prezentă, gata să răspundă, să ajute și să rezolve orice, să alunge orice suferință, să ierte,  să ridice, să încurajeze…

În ceea ce privește rolul de mamă, consider că mamele  ce se îngrijesc de necesităţile fizice, spirituale şi afective ale familiei au parte de satisfacţii pe care nicio altă activitate nu le-o poate aduce. Nu este de multe ori ușor, pentru ca toate acestea necesită timp, bună voință energie, multă înțelepciune, putere și curaj!

Nu va faceti griji că copiii nu vă ascultă niciodată; faceți-vă  griji că vă urmăresc mereu (Robert Fulghum).

Acest citat mă motivează în rolul meu de mamă! Din punctul meu de vedere responsabilitatea mea cea mai mare este să-mi cresc copiii în așa fel încât să-l slujească pe Dumnezeu. Vreau să mă achit de această responsabilitate cât mai bine cu putinţă!

A educa un om doar din punct de vedere intelectual, nu și moral, înseamnă a educa o amenințare pentru societate (Theodore Roosevelt).

Mamele au un rol și o putere excepțională asupra copiilor și a societății în care trăim și în care vor trăi copii noștri!

3. Care a fost cea mai grea perioadă de până acum?

Nu am avut perioade grele, aș putea spune, dar există momente dificile când copii sunt bolnăviori sau au o perioadă mai grea din punct de vedere al sănătății! Cred că momentele care te pun in dificultate ca părinte sunt o adevărată provocare!

4. Ce mici „trucuri” folosești ca să treci peste o criză emoțională de-a copilului sau cum faci să-l/ să o „constrângi” să acționeze așa cum vrei tu?

Prin experiențele prin care am trecut cu băieții mei am constatat că oricât de pregătit ai fi  sau orice technici pe care le-ai auzit de la alți părinți în momentul unei crize funcționează doar „inspirația de moment”! De multe ori, în situațiile dificile mă salvează soțul meu care e genial în privința aceasta! El m-a învățat perspectiva de viitor: „dacă pe moment acționezi “așa” gândește-te la consecința de mâine“! Ca exemplu: copilul face o criză în magazin pentru jucăria sau bomboana pe care și-o dorește. Dacă îi vei cumpara jucăria pentru a se potoli, mâine când vei merge in magazin cu el, istoria se va repeta, dar dacă refuzi să cumperi un obiect doar din cauza urletelor lui, copilul va învață că nu va obține prin crize și urlete nimic.  Cred că fiecare criză emoțională a copilului trebuie tratată cu răbdare, dar în același timp și cu mare atenție pentru a nu degenera într-un obicei. Cea mai bună metodă de calmare a copilului în timpul unei crize emoționale este comunicarea!

5. Ce fel de adult ai vrea să crești?

Un adult împlinit! Un adult care a avut o copilărie fericită, o adolescență frumoasă și curată, un om de caracter cu o experiență vastă de viață! Un adult cu caracter puternic și nobil!

6. Cum a fost cu alăptarea?

Am optat pentru alăptare în ciuda tuturor consecințelor (sânii își pierd din fermitate sau nu vor rămâne egali sau altele care până acum nu mi s-au întâmplat 🙂 Începutul a fost greu… Pot să spun că alăptarea nu e ceva imposibil! Cu câteva sfaturi utile, încurajări și susținerea soțului și peste acest hop poți să treci cu brio!

7. Cu suzetă sau fără?

La noi a fost cu suzeta! Am găsit-o utilă în unele situații! Joshua, o dată cu apariția primilor dinți, pe la vreo 8 luni a renunțat de bună voie la ea, cu Caleb, în schimb, a fost mai greu în ce privește procesul de renunțare la suzetă, bebe Ezra  momentan nu dorește suzeta, vom vedea pe viitor :).

8.Cum a fost cu diversificarea?

Un proces plăcut și amuzant! Fețele și mutrișoarele copiilor când încearcă ceva nou sunt tare dulci!  Tot ce am oferit copiilor a fost mancare gătită acasă: piure de banane cu biscuiți, supe date prin blender, legume și cărnița fiarta ! Am evitat produsele din magazin specifice diversificării la copii! Pentru băiatul cel mare diversificarea a fost ușoară, doar ca am avut parte de un eveniment neplăcut! După înțărcare  (la 1 an și 4 luni) obișnuit cu diversificarea deja 🙂 i-am oferit lapte pasteurizat din magazin și s-a constipat foarte tare! Orice remediu împotriva constipației nu a funcționat (prune uscate, suc de prune, suc de struguri) dar la recomandarea doctorului am folosit un praf laxativ. A fost o perioada tare neplăcută.  Și Caleb a fost plăcut impresionat de mâncarea solidă și eu, de asemenea, încântată peste măsură! Sunt tare mulțumită de alimentația sănătoasă pe care pot să le-o ofer copiilor mei și de faptul că lor le place ce le ofer! Menționez că îmi place să gătesc, iar copiii vin de multe ori cu idei și recomandări pentru supe, cină și, mai ales, deserturi! 🙂

9. Aveți ajutor în creșterea copiilor?

Și da, și nu. Dat fiind faptul că locuim în Statele Unite ale Americii, distanță foarte mare fața de România, am doar parțial, dacă pot să spun așa, parte de ajutorul fizic al altcuiva în afară de soțul meu! Când am născut primul copil, la doua luni, părinții mei ne-au vizitat pentru o perioada de 5 luni și frați mei pe timp de vară au fost în vizită ! La cea de a doua naștere, părinții soțului meu erau în vizită pentru 5 luni, iar mai apoi părinții mei au venit iarăși pentru încă o perioadă de 5 luni. Acum, când cel de al treilea copil a venit pe lume, nu am avut bucuria de a avea ajutor din cauza acestei „pandemii globale”! 🙁  Sperăm cât de curând să revină lucrurile la normal și să ne bucurăm iarăși de vizite și ajutor!

10. Ați călătorit cu copiii în țară sau în străinătate? Cum a fost?

Da! Am călătorit mult cu copii! Primul zbor cu avionul pentru Joshua a fost la 4 luni, iar prima călătorie mai lungă, ca să spun așa, a fost un road trip timp de o săptămână când Joshua avea pe atunci vreo 9 luni! Avem multe amintiri plăcute cu copii din excursii și chiar dacă la început părea înspăimântător să călătorești cu copii așa de mici, chiar și la zborurile cu avionul am avut doar experiențe plăcute, deci se merită! Un copil, doi sau chiar trei nu te împiedica să ai un concediu, o vacanță sau o excursie reușită, din contra fac lucrurile mult mai frumoase și plăcute  Acum aștept cu nerăbdare cel mai lung drum: vreo 13 ore cu avionul până în România…

11. Cum vezi rolul tatălui în viața copilului și a mamei?

Consider că ambii părinți au roluri egale și foarte importante în viața copiilor! Dat fiind faptul că eu stau acasă mai mult cu copii, soțul meu, Iosua, este „gura lor de aer proaspăt“! Când apare soțul acasă de la serviciu numai chiote de bucurie în toată casa! Soțul meu este un tătic devotat, jucăuș și totodată serios și ferm pe poziții. Are un foarte mare impact asupra caracterului băieților nostri și pune multă bază pe educația lor. Alături de toți, copiii nu se plictisesc niciodată!

În ceea ce mă privește pe mine, soțul este cel care mă susține emoțional și psihic, încurajările lui și încrederea pe care mi-o oferă îmi dau tărie și putere să fac căminul nostru un „colț de rai”, dacă aș putea să spun așa. Iubirea și comportamentul soțului față de mine se răsfrâng în exemplu pentru copii noștri!

12. Cum s-a schimbat relația cu soțul tău? Cum v-ați reechilibrant după nașterea copiilor?

Evoluam continuu… Se pare că aducerea pe lume a unui copil m-a ajutat să apreciez mult mai mult timpul petrecut numai cu soțul meu. Singurele frustrări ce le-am avut după naștere au fost că acum nu mai avem timp de noi, dar cu puțină organizare am scăpat repede de ele. Au apărut apoi contradicții legate de educația copilului, de proceduri de calmare și reabilitare a unui copil, dar la un pahar de vorbe s-au rezolvat toate. Pot spune că pentru noi, copii și tot acest amalgam de evenimente și sentimente cu care vin pe lume, ne-au întărit și ne-au consolidat relația, ne-au făcut puternici și capabili de a fi un ajutor potrivit unul pentru celălalt.

13. Cum reușești să-ți faci timp și pentru tine? Ce pasiuni ai?

Pun copii la somn… :)) Somnul de amiaza al copiilor vine cu beneficii pentru mine: 2 ore în care mami face ce vrea: doarme, cântă, citește, pregătește un desert sau, pur și simplu numai stă. Stau și nu fac nimic, stau doar eu și cu mine și gândurile mele!  Când vine vorba de pasiuni, îmi place să memorez poezii, să călătoresc și să învăț lucruri noi.

14. Care crezi că este cea mai mare greșeală a mamelor în relație cu sine sau cu ceilalți?

Să nu crezi în tine și să te compari mereu cu alții sau altele! Fiecare mamă e model unicat nimeni nu va mai fi ca ea! Unicitatea e un lucru ce ne sperie pe mulți, pentru că mereu tânjim să fim ca alții, ni se pare mai ușor dacă urmăm modelul altora! Ne e frică să fim noi înșine, să ne acceptam greselile și lipsurile și neputințele!

15. Ce sfat ai avea pentru alte mămici sau proaspete mămici?

Să se bucure! Să fie mereu fericite! Fiecare etapă cu copilasii e minunată, nu neapărat ușoară, dar asta nu înseamnă că nu va trece! Merită să prețuim fiecare clipă primită de la Dumnezeu, mulțumindu-i pentru harul pe care ni l-a dat de a fi mame! Nu e ușor și e ok dacă simți că nu mai poți, dar mereu va apărea acea „luminiță de la capătul tunelului”! Experiența de a fi mamă e minunată și zâmbetele, vorbele dulci, săruturile și îmbrățișările siropoase ale copilașilor nostrii sunt cele mai mari răsplătiri. În concluzie, fii mulțumitoare, pentru tot și pentru clipele ușoare si pentru momentele în care spui: „Nu mai pot!”

***

Dacă doriți chiar voi să participați la acest tip de interviu, puteți să-mi scrieți răspunsurile voastre pe adresa anamaria.coatu@gmail.com.

***

Sursa foto: pexels.com