Lecția egoului

Astăzi am primit o lecție și nu știu cum s-o denumesc exact, dar cred că lecția egoului se potrivește destul de bine. În urmă cu vreo două zile cineva apropiat mi-a vorbit destul de urât, de dur, jignindu-mă. Mi-am păstrat calmul, dar după câteva ore, aproape că-mi venea să plâng când mă gândeam cum mi-a vorbit.

Astăzi, m-am întâlnit cu acea persoană și am văzut cum la rândul ei este tratată urât de cineva apropiat. În mod constant. Așa că mi-am dat seama de patru lucruri:

• Persoana aceea mi-a vorbit, așa cum i se vorbește și ei;
• Egoul meu s-a simțit jignit, pentru că el se simte superior;
• În fapt, nicio jugnire nu mă poate atinge, doar dacă îi dau eu voie prin egoul meu;
• La mine e puterea de a nu perpetua anumite stări de enervare și iritare pricinuite de reacția mea la ce fac/ spun oamenii din jur.

De câte ori oare n-ați pățit și voi la fel? Să fiți tratați urât de cineva și apoi să constatați că n-au o viață prea ușoară și că doar s-au descărcat pe voi?!