Mămiceală

Între Memento mori și Carpe Diem. Sau despre cum ne trăim viața

Și tu aștepți jobul acela bine plătit ca să poți să călătorești? Sau șeful acela inspirațional ori colegi mișto ca să poți să-ți faci treaba mai bine la job? Sau partenerul ideal ca să poți începe să fii fericită? Sau fericit? 

Și tu aștepți să se termine cu pandemia asta ca să poți să-ți vezi prietenii? Aceia care au mai rămas conectați cu tine, bineînțeles. Că de mulți te-ai îndepărtat, știu. Sau aștepți să crească copiii ca să ieși la o cină romantică cu soțul ori soția? Eu, una, știu că da. Sau să aveți o casă frumoasă cu grădină ca să poți admira copacii și florile și cerul și soarele dimineața? Sau  ocazii speciale, ziua de mâine sau să se termine ceva ori să înceapă altceva? Contextul potrivit, momentul potrivit, adică. 

 

Trăim vremuri tulburi, în care nu putem controla deloc ce se întâmplă în lume. Lumea noastră este atât de interconectată, încât nu te poți ascunde nicăieri. Siguranță nu există niciunde. Pentru că pandemie, războaie, conflicte, terorism. Însă putem controla modul în care reacționăm și acționăm în micro-universul nostru: față de noi înșine, emoțiile și gândurile noastre, față de partener, față de copiii noștri, de familia extinsă, de prieteni, de colegi și de vecini.

 

„Ucraina a fost lăsată singura” a spus președintele Ucrainei. Vedem și noi asta din reacțiile altor state. Și cu România va fi la fel. Ne amăgim dacă credem că războiul nu va veni și la noi. Așa cum ne-am amăgit de mulți ani că Rusia e un stat democrat. Nu înțeleg cum statele astea puternice nu și-au pus întrebări despre un stat care schimbă legea pentru un singur om ca acesta să poată fi președinte la nesfârșit. Nimeni nu ne poate apăra. Toate statele au propriul interes. Doar Dumnezeu ne poate da înțelepciunea de a lua cele mai bune decizii pentru noi și pentru ai noștri. 

 

Nu știu ce putem face pentru Ucraina… Îi acceptăm pe refugiații de acolo și  tot parcă nu e suficient. Dar știu ce putem face pentru noi. Să fim prezenți în viața noastră. Să fim mai buni cu noi înșine. Să ne arătăm iubirea față de cei dragi. Și să le-o spunem mai des. Așadar, ieși afară, privește cerul, mulțumește pentru cine ești și ce ai. Atât putem face. Și nu înseamnă că suntem neputincioși (ce cuvânt e și acesta!). Dimpotrivă, suntem chemați să ne trăim viața cu curaj. Carpe Diem și Memento mori!

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *