Joia de acțiune (nr. 19) – despre copil sau despre tine

Joia de acțiune este o zi pe săptămână în care îmi doresc să fac ceva ce mi-am propus mai de mult timp, dar nu am apucat sau am uitat, o zi în care să mulțumesc cuiva, să citesc ceva interesant, să încep să fac lucrurile altfel. Iar joia de acțiune, mi-ar plăcea nu să fie doar despre mine. Mi-ar plăcea să inspir la acțiune și alte persoane care vor poposi pe acest blog, să promovez ideile/ blogurile care-mi plac și să pot să regăsesc aici anumite idei atunci când rămân fără inspirație.

***

Mă întrebam de câteva zile dacă voi avea idei săptămâna aceasta pentru secțiunea Joia de acțiune sau dacă voi da skip ca ultimele dăti. Așa încât gândurile nu mi-au dat pace azi noapte și de câte ori mă trezea fetița noastră, mintea mea lucra.

În special 2 situații mi-au venit în minte și au legătură cu plimbarea de după amiază prin fata blocului împreună cu cei doi copii ai noștri.

La un moment dat Mihail s-a îndepărtat de mine cum n-o mai făcuse niciodată și m-am speriat, mai ales ca alergam prin parcarea blocului cu fetița în cărucior ca să dau de el. Când l-am ajuns, el traversare strada și voia sa meargă în altă parcare de bloc la alți copii. Dincolo de faptul că am strigat o dată „Mihail” de am crezut că rămân fără voce și tremuram, primul lucru pe care l-am spus a fost: „Vai, în ce postură m-ai pus! ”

M-am corectat repede și i-am spus că s-a pus pe el în pericol, să nu se mai îndepărteze așa de mine. Era și el speriat, așa că l-am îmbrățișat cu putere și ne-am liniștit împreună.

Am conștientizat rapid că situația nu era despre mine, ci despre el.

A doua situație s-a petrecut la vreo oră distanță când ne plimbam roată blocul (nu știu cum de a fost de acord având în vedere că el e genul care aleargă și se joacă cu alți copii). La un moment dat a vrut să meargă iar într-o altă parcare la copii, iar replica mea a fost „Nu, hai sa nu mergem la acei copii fiindcă nu-i cunoaștem”. În clipa în care am terminat de zis, mi-am dat seama că greșisem.

Situația de acum era despre mine și nu despre el.

Despre anxietățile mele: sunt sociabilă, îmi place sa cunosc oameni noi, dar nu și părinți noi. Nu prea m-am putut integra în grupurile lor din 2 motive: 1. mereu trebuia să alerg după Mihail, așa că nu reușeam să conversez cu alte persoane și 2. nu știam cum să mă „bag” în conversațiile deja inițiate între grupurile de mămici fără să pară ca ascultam discuțiile lor.

Vă îndemn, dragi cititori, să fiți atenți timp de o săptămână la expresiile pe care le folosiți în relație cu copiii voștri, sa observați dacă sunt despre voi sau despre ei. Cred cu tărie că este așa cum spunea Pr. Arsenie Boca, „cuvântul are putere multă„, așa că putem influența înspre rău sau înspre bine viața copiilor noștri în funcție de vorbele pe care le adresăm lor.

La final vă las cu cel mai recent articol scris pentru Republica.ro. Se leagă bine de tema/ lecția de azi.