Joia de acțiune (nr. 15) – sau cum să fii un părinte mai bun

Pentru mine, în urmă cu vreo 10 ani, joia era joia de folk (în Cluj se organizau concerte de muzică folk în Autograf, iar mai apoi în Irish Music and Pub). Apoi o bună perioadă a fost doar o simplă zi. Joia de acțiune este o zi pe săptămână în care îmi doresc să fac ceva ce mi-am propus mai de mult timp, dar nu am apucat sau am uitat, o zi în care să mulțumesc cuiva, să citesc ceva interesant, să încep să fac lucrurile altfel. Dar joia de acțiune, mi-ar plăcea nu să fie doar despre mine. Mi-ar plăcea să inspir la acțiune și alte persoane care vor poposi pe acest blog, să promovez ideile/ blogurile care-mi plac și să pot să regăsesc aici anumite idei atunci când rămân fără inspirație.

***

Zilele trecute am făcut cumva un atac de panică. Mi-am dat seama că acum am mai puțin timp liber, având 2 copii mici și stând toată ziua acasă. Iar pentru mine timpul liber este timp pentru a evolua, pentru a crește, pentru a citi, pentru a învăța lucruri noi. Vă dați seama că înainte cu vreo 2 săptămâni de izolare la domiciliu, înainte ca treaba să devină serioasă și în România, deci înainte de închiderea creșelor,  mă gândeam că aș relua învățarea limbii germane?!

Așa că acum am zis că voi fi și mai atentă la modul cum îmi folosesc timpul liber. Dar cum? Sunt atâtea de citit! Adică, am atâtea cărți pe care vreau să le citesc! Și sunt atâtea video-uri educative, faine! Bine, unele sunt slăbuțe, e adevărat. Cum fac să le triez? Cum fac să și rămân cu ceva? Ceva ce pot aplica în viața mea, mă refer. Apoi mi-a venit o idee: să-mi stabilesc propriile obiective de învățare. Astfel că, pentru moment, am 3:

1. Să fiu o mamă mai bună, mai calmă, mai plină de resurse, mai înțeleaptă;
2. Să citesc beletristică frumoasă, care să-mi încarce bateriile.
3. Să învăț să folosesc mai eficient social media, în special Instagramul

Cu referire la al doilea obiectiv, aștept recomandări. Pentru cel de-al treilea mi-am plătit abonament la VSCO pentru prelucrat poze cu 100 lei/ an (Am aflat de această aplicație de aici). Cu referire la primul, am eu câteva sugestii:

• Vă invit să ascultați aceste 2 video-uri cu Otilia Mantelers (le puteți asculta la căști, după ce ați adormit copiii, înainte să adormiți voi – asta dacă vă întrebați când o să aveți timp):

Cum gestionezi emoțiile copiilor

Câte Nu-uri aude un copil în fiecare zi

• Apoi să vă faceți o listă cu situațiile când v-au enervat copiii voștri și cum ați reacționat. Poate fi câte o situație pe zi, pe care s-o notați seara. Sau, dacă sunteți mai norocoși, poate aveți 1-2-3 astfel de situații pe săptămână. Oricum notați situația și reacția voastră. Apoi, gândiți-vă dacă se repetă situația respectivă, care este motivul pentru care copilul a reacționat așa și cum ar fi trebuit să reacționați voi, având în vedere că dacă copilul vostru are până în 10 ani nici nu prea puteți discuta rațional cu el, pentru că este condus foarte mult de emoții. Și ca să vă dau un exemplu: Mai demult Mihail tot voia să bage cardurile de fidelitate pe care i le dădusem să se joace în locul destinat dischetei la unitatea centrală de la calculatorul soțului. Fapt ce mă enerva, mai ales că îi explicam de ce nu procedează bine, că se poate strica calculatorul, fiindcă nu prea pot scoate ce bagă el acolo. De cele mai multe ori îmi zâmbea poznaș și încerca să bage cadrul din nou. Dacă îl luam de acolo (era cocoțat pe un scăunel), urla foarte tare. Câteva clipe nu mă mai înțeleam cu el. Apoi, într-un dintre zile i-am spus zâmbind: „Mihail, te iubesc, dar nu pot accepta să faci asta pentru că (și am repetat ce spusesem și în alte dăți). Te rog să mă asculți și hai să facem altceva”. Tonul meu a fost altul. Reacția lui a fost alta, evident. De atunci, nici n-a mai fost pasionat de activitatea respectivă. 🙂

A, revenind la timpul liber, de vreo 2 ani și ceva, timpul meu personal s-a redus considerabil. Dar pentru că l-am investit mai cu cap, eu mă simt mai câștigată. Pe de altă parte, am avut de multe ori insatisfacția că nu puteam merge la confernțe sau workshop-uri. Însă pentru a avea totuși acces la informație, am un truc: vă recomand să căutati speakerii respectivi pe YouTube. Veți remarca faptul că au mai avut discursuri similare cu workshopul sau conferința la care îți doreai să mergi. Astfel, ai acces la cunoaștere. E adevărat că te privezi de networking, dar asta e, uneori nu le poți avea pe toate.

Și o ultimă idee cu care aș vrea să rămâneți: noi, părinții, simțim nevoia să știm că suntem părinți buni (idee spusă de Otilia Mantelers). De aceea, data viitoare când discutați cu vreo altă mamă care se plânge de una alta, mai degrabă încurajați-o, spuneți-i că e o mamă bună. Iar noi, mamele, ar trebui să fim mai blânde cu noi. Nu stricăm copilul așa ușor dacă am țipat la el odată într-o zi. De 15 ori. 🙂