Joia de acțiune (nr. 11)

Pentru mine, în urmă cu vreo 10 ani, joia era joia de folk (în Cluj se organizau concerte de muzică folk în Autograf, iar mai apoi în Irish Music and Pub). Apoi o bună perioadă a fost doar o simplă zi. Joia de acțiune este o zi pe săptămână în care îmi doresc să fac ceva ce mi-am propus mai de mult timp, dar nu am apucat sau am uitat, o zi în care să mulțumesc cuiva, să citesc ceva interesant, să încep să fac lucrurile altfel. Dar joia de acțiune, mi-ar plăcea nu să fie doar despre mine. Mi-ar plăcea să inspir la acțiune și alte persoane care vor poposi pe acest blog, să promovez ideile/ blogurile care-mi plac și să pot să regăsesc aici anumite idei atunci când rămân fără inspirație.

***

De când am devenit mamă am început să citesc bloguri. Nu pentru că aș avea mai mult timp liber, ci pentru că încerc să-l gospodăresc mai bine. Nu pentru că am renunțat să citesc, ci pentru că experiența altor mame (pentru că citesc cu precădere astfel de bloguri) mă ajută mai mult decât 5 cărți de parenting la un loc. Câteodată. Și oricum, n-am renunțat la citit. Aș putea spune că citesc mai mult, chiar. Mai ales de când m-am întors la job și citesc în autobuze (adică cele 2 care îmi sunt necesare să ajung la birou :)).

Dar am deviat puțin. Am trei bloguri preferate: prințesaurbană.ro, cristinaoțel.ro și mamapetoc.ro. Am citit multe idei, gânduri, experiențe în paginile lor, care m-au ajutat să mă definesc mai bine ca părinte și să mă regăsesc ca femeie. Și, care, de altfel, m-au inspirat să-mi încep propriul blog de mamă.

Rubrica aceasta am început-o chiar inspirată de Cristina și de rubrica ei: Inspirația săptămânii (pe care tare mult aș vrea s-o reia 🙂 ).

Așadar, pornind de la cele de mai sus, îmi doresc pentru următoarele ediții ale secțiunii #joiadeacțiune să aplic o serie de exerciții de autocunoaștere, după cum bine le-a spus soțul meu. Și, m-aș bucura să aplice și altcineva în afară de mine aceste exerciții, să nu fiu singură în călătoria acesta.

M-am gândit ca prima ediție să fie despre recunoștință – și-mi doresc să am cel puțin 10 astfel de ediții „de acțiune”. Articolele care m-au inspirat sunt acestea: Exercițiul de recunoșțință și Exercițiu de recunoștință. Într-un alt articol, Cristina propune 100 de zile de recunoștință, dar mie mi se pare prea greu sau prea pentru avansați :). Așadar, eu propun doar 7 zile, adică până la următoarea ediție de #joiadeacțiune.

Și concret, îmi imaginez acest exercițiu ca în fiecare zi, timp de 7 zile, să-mi exprim recunoștința astfel:

1. prin rugăciune seara – am mai făcut acest lucru și altădată. Îi mulțumeam lui Dumnezeu pentru că sunt sănătoasă, că pot să merg, că văd, că pot călători, că am o familie frumoasă, că am părinții în viață, că am două surori și un frate, că îmi dă putere, că m-a ajutat să trec peste nerealizări și suferință etc., etc. Adică nu mă mai opream din mulțumit. Cred că ați prins ideea…
2. sau prin scris – adică să notez în agendă câteva lucruri, 2-3, pentru care sunt recunoscătoare că s-au întâmplat în ziua respectivă. N-am mai facut treaba asta, așa încât îmi propun ca cel puțin în 3 zile să aplic metoda asta.
3. sau prin postări pe Instagram ori Facebook – prin care să-mi exprim în mod vizual recunoștința privitor la ceea ce mi s-a întâmplat peste zi ori referitor la ceva bun/ frumos din ceea ce am citit fie în vreo carte, fie pe net. Mi-aș dori să am cel puțin două astfel de postări.

Ideea este că pot aplica pe toate 3 metodele într-o zi sau numai una. Dar să fac acest exercițiu într-un mod coștient și asumat. Cred că recunoștința este primul pas spre aprecierea și prețuirea de sine. Cred că e bine să conștientizăm lucrurile bune și frumoase care ni se întâmplă sau pe care le-am făcut să se întâmple. Și mai cred că e bine, din când, în când să privim înăuntrul nostru și să punem pauză la „a avea”.

Vă îndemn, așadar, să faceți acest exercițiu împreună cu mine începând de azi. Iar la final, m-aș bucura să-mi împărtășiți experiența voastră la finalul călătoriei începute azi.