Invitație la lectură

Idei de la mama lui Elon Musk pentru noul an

Deși a început anul de doar 3 zile, am reușit deja să citesc o carte (având 2 copii mici: de 3 ani, respectiv 1 an). Cred că m-a ajutat și faptul că n-am mai gătit pentru că aveam mâncare de pe 31 (ca toată lumea). Sau că nu am mai spălat rufe, n-am făcut curățenie, n-am lucrat pentru serviciu. Ori pur și simplu că am găsit o carte faină, care m-a captivat.

Am început să citesc cartea lui Maye Musk – A Woman Makes a Plan: Advice for a Lifetime of Adventure, Beauty, and Success – după ce am văzut din întâmplare un video pe YouTube cu ea. Am început să citesc cartea după ce m-a făcut curioasă cu câteva detalii din viața ei: părinții ei au mers din Canada în Africa de Sud și s-au stabilit acolo când ea avea 2 ani; s-a căsătorit devreme, după facultate; a născut 3 copii, unul după altul, la o distanță de 1 an, iar pe primul l-a avut la 23 de ani; a fost într-o relație abuzivă cu soțul ei, tatăl copiilor, timp de 9 ani; a divorțat la 31 de ani și și-a crescut copiii singură; la 41 de ani s-a întors în Canada; apoi în jur de 50 de ani s-a mutat în SUA pentru a fi mai aproape de copiii ei, care s-au mutat mai devreme.

Are 2 masterate, a profesat ca dietetician toată viața (a făcut facultate în direcția acesta) – practic, a fost liber-profesionist sau solopreneur cum am zice în ziua de azi – iar, în paralel, a fost model ocazional pe măsură ce a înaintat în vârstă. A scris cartea la 71 de ani (acum are 72). Vorbește de multe ori în carte că a trăit în condiții grele, atât ca femeie casătorită, aflată într-o relație abuzivă, cât și ca mamă singură. De asemenea, spune de multe ori pe parcursul cărții că trebuie să-ți faci un plan să ieși din situația grea în care ești dacă nu-ți mai convine. Cartea nu e tristă de loc. Dimpotrivă, e dătătoare de speranță. Dacă ea, o femeie la 70+ de ani, care spune că fiecare decadă din viața ei a fost mai bună decât precedenta, care a fost abuzată atât de mult timp, care a avut curajul să divorțeze și s-o ia de la zero cu 3 copii mici, care până pe la 50 de ani nu era cunoscută, iar la 70+ călătorește în toată lumea pentru prezentări de modă sau sesiuni foto sau conferințe pe care le susține ea, atunci înseamnă că și noi ne putem schimba/ îmbunătăți viața.

Maye Musk spune că în momentele grele au ajutat-o cărțile de dragoste și cele de self-help (de dezvoltare personală de tipul: Cum să…) și că își dorește să fie o inspirație cartea ei. Mai jos se regăsesc câteva dintre ideile ei care mi-au plăcut foarte mult:

  • A te simți rău tot timpul nu este un mod de a trăi.
  • În viață, ne temem de multe lucruri care nu se întâmplă. Când se întâmplă lucruri rele, trebuie să găsim o soluție.
  • Ceea ce alți oameni, fără legătură cu tine, cred că ar trebui să faci cu viața ta nu este ceva pe care să-ți bazezi deciziile.
  • Am rămas prea mult, sperând că alți oameni se vor schimba sau că situația se va schimba. Dar nimic nu s-a schimbat până nu am făcut eu o schimbare.
  • nu există un DA garantat, dar dacă nu ceri, este un NU garantat.
  • Am încercat dar nu am găsit un bărbat care să-mi facă viața mai bună decât pot eu însumi.
  • Trebuie să te hotărăști singur când vrei să fii fericit. Cum vine asta? De ce să întârzii să îți schimbi cariera, să îți îmbunătățești sănătatea, să ai o familie fericită și prieteni, să îți iubești viața? Uneori, m-am gândit că niciodată nu voi fi fericită. Niciodată! Iar apoi am făcut un plan pentru a ieși din situația în care eram, deoarece nefericirea continuă nu este un mod de a trăi. Deci, faceți-vă planul acum.

Citind cartea am realizat că Maye Musk vorbește foarte mult despre ea ca persoană, despre eforturile pe care le-a făcut muncind constant, luându-o de multe ori de la început cu cabinetul ei de dietetician sau cu modelling-ul pentru reclame, reviste, cataloage și nu din perspectiva unei mame care se sacrifică pentru copiii ei, ci ca un OM, ca o femeie, care vrea să-și depășească condiția și care se bucură de viață.

Abordarea ei nu este „M-am sacrificat pentru copiii mei”, ci „Am făcut ceea ce trebuia făcut”. Una dintre ideile în acest sens este acea că nu s-a simțit vinovată că a muncit: „Dacă nu lucrezi și ai resentimente, nu va fi distractiv pentru copiii tăi. Pentru a avea o atitudine mai bună, va trebui îți faci un plan pentru a lucra, fie cu jumătate de normă, fie cu normă întreagă și pentru a obține ajutor sub orice formă reușești.”

De la vârste mici și-a implicat copiii în jobul ei, în treburile zilnice de la cabinetul ei de dietetician. I-a învățat să fie responsabili, să se comporte frumos și manierat, să iubească cititul, să facă bine și i-a încurajat să-și urmeze interesele. Maye scrie că interesele lor de până la 12 ani le-au determinat carierele pe care le au acum. Ideea aceasta m-a surprins foarte mult din 2 perspective:

  1. de multe ori m-am întrebat la ce sunt bună, care este talentul meu, cum mi-aș putea găsi scopul în viață – iar diferitele metode sau idei nu m-au ajutat să conștientizez ce vreau cu adevărat să fac, ce-mi aduce plăcere;
  2. dar uitându-mă la ce-mi plăcea la 12 ani era să scriu. Țin minte că la un moment dat am luat un interviu surorii unei colege  de clasă. Scopul interviului era să descopăr ce o face pe ea un elev model, cum învață, cum își face temele, la cât se trezește dimineața, cum arată o zi din viața ei… Mi se pare incredbil ce m-am gândit să fac atunci, prin 1998, pentru „gazeta de perete” de la școală, eu, o fată de la țară, cu toaleta în curte. Și mi se pare incredibil că nu am fost conștientă de acest talent ale meu, deși, la toate joburile scrisul a fost atuul meu.

Poate dacă te uiți în urmă, la ce făceai la 10-12-13 ani, vei descoperi și tu ce-ți plăcea cu adevărat să faci și care este talentul tău.

Știu că e început de an și că ne facem planuri, pe de-o parte că așa e moda. Sau pe de altă parte, pentru că 2020 ne-a făcut să stăm mai mult pe loc, decât să înaintăm. Dar, citind cartea am rămas cu ideea că dacă muncești foarte tare poți ajunge în locuri în care nu ți-ai imaginat sau să faci lucruri de care n-ai crezut că ești capabil. Așadar, fiecare zi contează. Totuși, așa cum spune ea în carte, dacă ești mamă de copii mici, concentrează-te să supraviețuiești și să dormi noaptea. Când ei mai cresc, atunci poți crește și tu o dată cu ei, ai o libertate de acțiune mai mare.

Nota Bene: Am citit cartea în engleză, iar traducerea textelor îmi aparține.

***

Sursa foto: amazon.com, prelucrată cu canva.com

 

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *