Fac ordine în casă ori mă joc cu copilul?
Bineînțeles că lucrurile nu stau chiar așa, adică niciun părinte nu socotește lucrurile în alb și negru: mă joc cu copilul sau am casa curată. Atunci ce-mi veni cu ideea asta, veți spune. Ei bine, acum e 9 seara. Ștefana doarme, iar pe Mihail îl culcă Cosmin (adică invers, bineînțeles. Dar sunt prea obosită, iar la a doua citire am observat că am scris așa și am hătărât să las așa, greșit). Eu sunt în living și mă uit prin prejur și ce remarc? Haine, 2 prosoape și jucării pe o margine a canapelei, farfuria cu mămăligă cu lapte a lui Mihail pe biroul lui Cosmin, pe care se găsesc diverse documente, bonuri, alte jucării, o cremă de fund pentru Ștefana, 2 sticle de jumătate de litru cu apă, o perie de păr, pe podea sunt câteva piese de lego, câteva locomotive și vagoane, o motocicletă de plastic fără pedale (pe care o folosește și afară), blatul de la bucătărie este plin cu vase, diverse cumpărături făcute în seara asta de domnu` soț, aragazul e cu tigăi și oale, murdar, masa este cu vase murdare de la cină, cu o farfurie de clătite, câteva gemuri, holul este plin cu pantofi, cu o trotinetă (tot pentru afară), baia are rufe de spălat atuncate în cadă, o mătură cu fărașul și mopul murdare lângă WC… Și aș mai putea continua: oglinzile sunt murdare, geamurile nu au fost spălate înainte de Paști, praful trebuie șterș, obiectele de prin casă trebuie puse la locul lor (care am și uitat pe unde mai este).
Bun… Și ce am „lucrat” sau „păzit” eu toată ziua de am casa așa, veți spune. Păi am făcut așa:
Ne-am început ziua în jur de ora 8.00 când s-a trezit Mihail (Cosmin chiar a întârziat la serviciu – pe care îl face de acasă :)) ). Am pregătit micul dejun și cafeaua mea (este motivația cea mai bună pentru a mă da jos din pat cu mai multă energie după o noapte cu somn întrerupt de cel puțin 3 ori). Apoi am spălat o tonă de vase, am tot încercat s-o pun pe Ștefana la somn (avea semne, dar ne întrerupea Mihail), m-am jucat puțin de-a bau-baul cu Mihail, am tot curățat caloriferul din living, de lângă geam, care a fost oribil de murdar (nefiind curățat de 3 ani de praf în interior). Pe fundal, Mihail voia să mă joc cu el și pentru că nu am putut și-a găsit de lucru singur: a scos toate cărțile dintr-o cutie de depozitare și a împăștiat o cutie mare cu lego. Ștefana plângea și ea să stau cu ea (a avut soțul ședință în căști, așa că a putut s-o mai țină la el în brațe pentru că mi-a luat super mult timp caloriferul). Apoi, a venit vremea să pregătesc ceva pentru Mihail pentru prânz (cam trăiește cu aer zilele acestea, așa că mereu gătesc la gici: ce-i plăcea ieri, azi s-ar putea să nu-i mai placă). În jur de ora 12.30 eram la masă și mâncam (mai mult eu și Cosmin, fiindcă Mihail s-a săturat din 3 linguri și plimbat mâncarea prin două farfurii). Am uitat să menționez: între timp Ștefana a adormit fix vreo jumătate de oră cât am pregătit niște paste cu 2 feluri de brânză pentru Mihail. Pe la 13.20 am mers cu copiii la somn. Au adormit relativ repede: Mihail în patul lui, Ștefana în marsupiu. Am rămas și eu să dorm de amiază. Am citit câteva pagini dintr-o carte (Positive discipline se numește), dar mi s-a făcut repede somn. La ora 14.00 Ștefana s-a trezit. Am mai alăptat-o crezând că va readormi la loc. Nici poveste… Eram ca lovită în cap de somn, dar am plecat cu ea în living. Acolo toate jucăriile erau împrăștiate, așa cum le lăsasem, plus vase în chiuvetă, plus și pe masă.
Am stat puțin cu ea, apoi a stat când Cosmin, când o mai lăsam și se juca singură ba pe canapea, ba pe jos pe un covor special pe care îl avem de aproape 3 ani (am scris aici despre el). Între timp eu am pus cărțile într-un alt loc, am strâns lego-ul și i-am lăsat mai puține piese la vedere, am strâns și pus alte jucării la locul lor, am măturat prin casă și am spălat pe jos. Iar între timp era deja ora 4.00 fără ceva și Mihail se trezise cu chef de joacă. Evident, iar l-am pasat. Între tot acest timp, a trebuit să mai dau și niște telefoane să rezolv niște treburi…
Am crezut la un moment dat că Ștefana va dormi și am mers în dormitor cu ea, dar n-a mai vrut… A supt și atât. Dacă tot eram acolo, am zis să fac niște ordine și pe acolo cu Mihail care mai mult se băga printre picioarele mele, sărea pe pat, arunca cu hainele… În fine, reușisem să pun hainele la locul lor, să duc unele la spălat, să fac patul nostru, să curăț de scame și firimituri patul lui Mihail, să mătur.
În jur de ora 5 fără ceva i-am pregătit pe copii să ieșim afară în fața blocului la joacă. Am ieșit singură până pe la 6 fără ceva când a venit soțul la noi (până atunci a mai stat să lucreze). Ștefana a adormit în cărucior, Mihail alerga și se juca cu Rebeca, o fetiță cam de vârsta lui. Însă, în jur de ora 6 am intrat în casă, fiindcă urma să plouă. Am ajuns în casă și ne-am urmat rutina: descălțat, spălat pe mâini, igienizat telefoanele mobile… I-am dat Ștefanei să sugă, Cosmin a zis să-l chemăm pe Cristian la noi, un vecin mai mare decât Mihail. El are vreo 5 ani, cred. Deja era 7 fără ceva șă mă apucasem să pregătesc cina (care a început prin a spăla vase și aragazul…). Eu și Cosmin voiam salată verde cu tot felul de legume și cu brânză, dar trebuia să mai meargă să cumpere salată verde. Pentru Mihail m-am gândit la mămăligă cu lapte. Între timp mi-a venit ideea să fac niște clătite. Așa că am copt clătite cu Ștefana în marsupiu în timp ce Cosmin era la magazin și făcea mici cumpărături de vreo 100 de lei care au încăput într-o plăsuță (are leul o valoare de numa`!).
Și copiii cum s-au jucat prin casă și au mâncat clătite au făcut iar dezordine: jucării în mijlocul casei, paste cu care se juca Mihail la bucătăria lui de lemn erau acum pe lângă canapea, farfurii mânjite de dulceață erau pe masă. Între timp a ajuns Cosmin de la magazin, eu i-am dat-o pe Ștefana ca să pregătesc și mămăliga. Am gătat mămăliga, am servit copii cu mămăligă cu lapte, m-am dus cu Ștefana în dormitor s-o alăptez, iar ea între timp a adormit. Cosmin a început să-și facă salata lui, copiii nu mai mâncau, așa că i-am spus lui Cristian că deja este timpul să meargă spre casă (adică la 2 apartamente mai la stânga de noi). Era 8 seara. Mi-am făcut și eu repede o salată, apoi i-am mai băgat niște linguri de mămăligă cu lapte lui Mihail care se uita la niște desene animate (știu, nu este bine: nici să-i bag eu mâncare în gură când nu este la masă, mai ales, nici desene în timp ce mănâncă. Noi, aici, nu procedăm așa, dar mai sunt și excepții…). Am reușit să mănânc și eu, iar în jur de 8.40 Mihail a mers la somn cu Cosmin. Eu am mai alăptat-o pe Ștefana ca să-și continue somnul.
Acum este ora 21.50, adică mi-a luat vreo 50 de minute să scriu acest articol, în timp ce am dus-o pe Ștefana din living în dormitor pentru că venise Cosmin de la Mihail care doarme și el în dormitor (noi avem un apartament mic: un dormitor și un living cu bucătărie, adică 49 mp). Evident, totul arată așa cum am descris la început, mai puțin vasele pe care le-a spălat soțul, precum și cumpărăturile pe care le-a pus în frigider tot el.
Ce-am făcut azi: am tot făcut ordine și curățenie ca la finalul zilei să nu prea fie… Și l-am cam ignorat pe Mihail cu care nu am stat să mă joc sau să citesc așa cum facem de obicei.
Planuri pentru seara asta: să termin de scris articolul acesta și paharul de vin. Atât. 🙂 În rest, când să mă mai și joc cu copiii, nu?!
– – –
Nota bene: Pentru cine nu știe, Mihail are 2 ani și 9 luni, iar Ștefana are 5 luni și jumătate.
– – –
Sursa foto: canva.com