Mămiceală

Duminica în familie – ziua X de izolare

Că am și uitat deja câte zile au trecut de când ne-am izolat de bună voie. Pe urmă am început să fim și siliți, că se pare că treaba cu acest virus este foarte serioasă.

Întrebam ieri pe Facebook ce planuri de weekend are lumea, că mie mi se par toate zilele la fel. De fapt, nici nu prea mai știu în ce zi suntem azi… Oamenii mi-au spus fie că gătesc, fie că fac ordine și curățenie prin casă. Niciunul nu călătorește sau face grătar afară. Ups… N-avem voie, de fapt. Și atunci, nouă ce ne rămâne de făcut? Mâncare și curățenie, la fel.

Cu doi copii mici, sub 3 ani cât au ai noștri, nu e niciodată simplu să gătești sau să faci curat. „Eram fericiți și nu știam” era un titlu de ziar spaniol. La cei care au devenit părinți, titlul ar putea fi așa „Aveam prea mult timp liber și nu știam”. Acum totul e contra-cronometru:

Se trezește Mihail, vrea mâncare, vrea să ne jucăm, eu vreau să-mi beau cafeaua în liniște, Mihail vrea să-l trezească pe tatăl lui (care dacă e norocos mai prinde juma de oră de somn), nu-l las pe Mihail să meargă în dormitor, dar urlă prea tare și o trezește pe Ștefana, of, Doamne! Acum trebuie să mă ocup și de ea, în timp ce Mihail se agață tot de mine, degeaba l-a trezit pe taică-su. În fine, trece cumva ora, iar apoi se uită la desene, ne jucăm, ne alergăm prin casă, iar pe mine mă apucă bâzdâcii: „Vai, ce urât e în casă, ce dezordine! Vai, imediat e prânzul și n-avem mâncare!” În fine, se dă o bătălie între mine și soțul meu care să stea cu Ștefana în brațe, care să-l alerge prin casă pe Mihail, care să spele vasele, care să aspire (că de dat cu mopul, numai în somn mai reușim), care să curețe un cartof, care să pornească cuptorul etc., etc. Ați prins ideea.

Apoi, dacă reușim să facem oleacă de ordine și niște mâncărică suntem fericiți! Vine amiaza, mâncăm, culcăm copiii și dormim și noi. Sau ne iubim și apoi dormim. Sau de niciunele, dacă unul dintre ei rămâne treaz, de obicei Ștefana, care are doar 3 luni și are programul de somn diferit de a lui Mihail care are 2 ani și jumătate.

După vreo 2-3-4 ore se trezesc copiii, ne jucăm, ne alergăm prin casă, mai citim, mai desene, mai o băiță, mâncare și se face ora 8.00, ora de băgat copiii în pat. Pe Mihail întâi. Că la el e cu gâdileală întâi, cu hârjoneală (uneori cu amenințări… bănuiesc, voi, părinților, știți cum e), e cu citit și apoi cu întors pe-o parte și somn. Între 20 și 50 de minute durează tot procesul. În cealaltă cameră, e soțul care o plimbă și o culcă pe Ștefana. Cu puțin noroc, la 9 seara pruncii dorm, iar noi doi avem timp pentru noi. Să bem un pahar de vin, să povestim, să visăm împreună la zilele când vom putea ieși iar afară și alte cele. Apoi dormim și noi și gata ziua.

Bineînțeles, fiecare zi e specială și diferită atunci când ai copii, că n-ai cum să te plictisești. Cum spuneam „Înainte aveam timp liber și nu știam”. Azi, duminică, în timp ce Ștefana își făcea primul somn din timpul zilei (care este mai profund, mai lung), eu, Cosmin și Mihail făceam niște frigărui cu cașcaval, chimen, rozmarin și boia, precum și niște prăjitură cu mere, totul cu aluat de foietaj de la Lidl.  (În paranteză fie spus, cică se scrie foitaj). Căsuța curățică, ce ne-am gândit noi: hai să facem niște haos. Bine, n-a ieșit chiar așa, dar s-a lăsat cu:

Ana-Maria, ia-l pe Mihail de aici!

Ana-Maria, hai să mă ajuți să pun pe bețe frigăruile astea!

Mihail, stai! Mihail, nuuuu!

Mihail, hai aici, lasă-l pe taică-tu în pace.

Mihail, hai că-ți dau coca asta să te joci cu ea.

Mihail, acum rad merele, nu-ți pot da răzătoarea!

Mihail, ai răbdare!

Cosmin, te rog ia-l de aici!

Cosmin, ajută-mă, că imediat se trezește fata și nu mai gătăm nimic…

Încerc să respir adânc și să mă calmez numai când mă gândesc cum era în jur de ora 11.00 prin casă… Ei, dar la final rezultatul a fost spectaculos! Vedeți și voi în poză. Cosmin a făcut  frigăruile, iar eu prăjitura cu mere. Iar Mihail a mâncat înghețată. Atât… Cine are copiii, la fel, știe că nu prea are sens să le faci de mâncare (aveam pulpe la cuptor și supă de tăiței) că oricum ei trăiesc cu aer și dulciuri.

Atât am avut de zis pe ziua de azi. Sper că și voi ați avut o zi bună până acum, ceea ce vă doresc și în continuare!

Dă mai departe, nu ține doar pentru tine 🙂

  • Facebook
  • Twitter
  • Google
  • LinkedIn
  • Pinterest0


S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *