Am fost învățată să nu vorbesc decât dacă am ceva de spus. Ceva important de spus.
Am fost învățată să nu mă laud, ca să nu știe ceilalți ce fac și să-mi pună bețe în roate.
Am fost învățată că nu e bine nimeni să știe ce fac, pentru că nimeni nu-mi vrea binele.
Am fost învățată că e rușine să greșesc.
Am fost învățată să stau în banca mea.
Am fost învățată că nu sunt așa de grozavă.
Am fost învățată să nu ies în față.
Am fost învățată că nu e bine să fii diferit.
Am fost învățată să nu supăr de nimeni.
Am fost învățată să merg pe cărări bătătorite.
Astfel că, am ajuns:
Să mă îndoiesc de mine însămi.
Să nu știu să mă uit la mine ca la un întreg suficient sieși.
Să nu știu să mă pun în valoare.
Să-mi fie teamă de greșeală.
Să ratez oportunități.
Să caut să fiu plăcută de toți.
Să evit polarizarea.
Să fiu prea împciuitoare.
Să nu-mi expun părerile.
Să stau în umbră.
Să caut calea sigură. Să rămân în zona de confort.
Tu? Tu ce ai fost învățată? Îți servește, te ajută ce ai învățat până acum? Cum te-au încurcat acele idei până acum în viață?
Cum te poți debarasa de acele „poveri”?
Pune-ți constant întrebări cu privire la orice te nemulțumește în viața ta. Orice poate fi corectat și remediat. Pentru că cine ești azi este responsabilitatea ta! Asta e vestea bună.