Sentimentul de vinovăție al mamelor
Oare de ce se simt vinovate mamele?
- Că nu petrec suficient de mult timp cu copiii
- Că au făcut ceva pentru ele, timp în care copilul a stat la TV sau s-a jucat singur
- Că nu au făcut mâncare
- Că nu este ordine în casă
- Că sunt neîngrijite
- Că nu vorbește copilul la 2 ani – poate trebuia să vorbească mai mult cu el/ ea
- Că stă pe telefon când copilul se joacă lângă ea
- Că n-au alăptat
- Că au înțărcat
- Că au ieșit fără copil în oraș cu prietenele
- Că ar vrea să petreacă timp și fără copil
- Că au țipat la copil
- Că le vine câteodată să lase copilul la bunici
- Că mănâncă dulciuri și beau suc pe acuns
- Că i-au dat copilului dulciuri sau altă mâncare interzisă numai ca să aibă 5 minute de liniște
- Că l-au lăsat la TV sau pe mobil/ tabletă pe copil
- Că uneori n-au energie să se joace cu copilul
- Că sunt epuizate de atâta trezit nocturn al bebelușului/ copilului
- Că încă de cu dimineață abia așteaptă seara ca să-l adoarmă
- Că nu l-au scos afară la joacă
- Că se întorc la serviciu
- Că își duc copiii la creșă
- Că au țipat la copil
- Că au fost de nervoase și i-au dat o palmă
Oare și tații au astfel de sentimente? Eu, una, n-am auzit vreun tătic să spună așa ceva… Atunci noi de ce l-am avea? De ce punem atâta presiune pe noi? În definitiv, devenim mame o dată cu copii noștri, învățăm pe măsură ce cresc și ei. În plus, la o analiză rece, majoritatea lucrurilor/ situațiilor din cauza cărora ne simțim vinovate nu le putem schimba (trebuie să mergem la serviciu, trebuie să avem grijă și de noi însene, trebuie să ducem copiii la creșă). Există doar puține aspecte ale vieții de mamă care ne fac să ne simțim vinovate și pe care le putem schimba. Acestea țin, în special, de comportamentele noastre: să fim mai vesele, să fim mai răbdătoare sau mai „disponibile” pentru copiii noștri și bineînțeles să rezistăm tentației de a lovi un copil, să ne controlăm furia.
Nu există mama perfectă. Există doar mama care iubește cât poate ea de mult un alt suflet, care, uneori, o provoacă dn 5 în 5 minute.
Nu există mama perfectă. Există doar mama care prin relația cu copilul ei își dă seama de propriile ei traume și de greșelile părinților ei în relație cu ea.
Nu există mama perfectă. Există doar mama, soția, sora, fiica, prietena, angajata/ managerul etc., toate într-una și toate imperfecte.
Nu există mama perfectă, așa cum nu există nici tatăl perfect.