Mama Cafe

Mama Cafe – interviu cu Corina Cimpoca

În cadrul acestei secțiuni îmi doresc să public o serie de mini-interviuri cu mame pe blog, care să contribuie la sentimentul altor mame că nu sunt singure în această călătorie. În plus, pe de-o parte, cred că noi, ca popor suntem și curioși la „capra vecinului”, ne interesează ce fac alții, deci. Dar, în felul acesta, poate ne mai și educăm prin exemplul altora.

Pe de altă parte, promovăm pe toate rețelele sociale ce vieți perfecte de familie avem și ce mame fericite suntem, ceea ce poate fi foarte debusolant pentru alte mame care trec prin momente dificile, făcându-le să se îndoiască și să se întrebe unde greșesc atât cu bebele, cu soțul, cât, mai ales, cu ele însele.

Aș dori ca prin aceste interviuri/ discuții virtuale să pot surprinde zbuciumul mamelor în a crește copiii altfel decât am fost noi crecuți, precum și drumul către regăsirea de sine.

***

Corina Cimpoca este o mamă antreprenor, fondatoarea MKOR – o agenție de marketing și cercetare de piață. Pe Corina am cunoscut-o când tatonam terenul să intru în JCI Cluj (pentru cine nu cunoaște, o organizație din care chiar JFK a făcut parte. Nu de cea din Cluj, evident 🙂 ). Primul, primul contact a fost prin intermediul clubului de debate pe care îl organiza. Evident, am încercat „să mă dau mare” și să-i arat ce debate adevărat știu eu. La vremea respectivă făceam parte din ARDOR. Totuși, a existat un click și ne-am plăcut din prima.

În rest, ce să vă mai spun despre ea: a făcut multe înaintea mea, deși suntem amândouă „îmbuteliate” în `86. Corina are firma ei de pe vremea când eu nici nu știam bine în ce domeniu vreau să lucrez. Este căsătorită de pe vremea când eu abia îl cunoșteam pe soțul meu. Are 2 copii mai mari decât ai mei… Vă dați seama, mi-o ciudă mare, mai ales că se laudă că pruncii ei au dormit aproape de la naștere toată noaptea! Dar mi-e și tare dragă. Păcat că distanța dintre noi a devenit mult mai mare (Pe ea iubirea a dus-o în București. Paranteză în paranteză: când mi-a spus că și-a găsit marea iubire în club, dimineața, de ziua ei am crezut că e fraieră/ naivă. Când mi-a spus că se mută la el în București –  la un timp extrem de scurt, câteva luni după ce l-a cunoscut – am crezut că e nebună. M-am înșelat. Foarte 🙂 ).

Vă invit să citiți mai jos interviul cu ea. Este foarte savuros ca o conversație față în față.

***

1. Descrie-te în câteva cuvinte. Cine ești tu? De când ești mamă? Mamă de fetiță sau băiat?

Eu sunt Corina Cimpoca, mamă, soție, om 🙂 Și, dacă e să fiu sinceră cu mine și cu voi, ordinea importanței e inversă. Întâi sunt om, eu pentru mine, apoi soție pentru iubitul meu și abia apoi mamă. 

Eu văd că e normal să fie așa: întâi am grijă de mine, ca eu să fiu bine, și astfel pot avea grijă ca și soțul meu să fie bine. Împreună suntem bine, și putem fi cei mai buni părinți pentru Leon (4a3l) și Aida (1a4l).

 

 2. Cum ți se pare rolul de mamă?

Mi l-am asumat din mers. Nu cred că vreodată cineva e cu adevărat pregătit să fie părinte. Oricât de mult ți l-ai dori pe pui, când afli că VINE!, te cam ia panica. Dar trece și devine frumos. Și greu. Frumos și greu 🙂

Personal, nu mi-aș putea închipui părințenia fără soțul meu alături. Este extrem de implicat și iubitor, atât cu copiii, cât și cu mine. Îi și spun că el este o mamă mai bună decât mine, pentru copiii noștri! Pe bune, chiar e! 🙂

Mi se pare extrem de greu să fii părinte de unul singur și mă gândesc adesea la familiile monoparentale, față de care am un respect profund. Dacă e vorba și de mai mulți copii… Și știu că astfel de exemple există, din păcate, cu duiumul. Mai sunt și acele familii unde părinții sunt împreună, dar parentingul tot monoparental este. Din păcate. 

Personal, mă consider privilegiată pentru tot ceea ce am, începând de la faptul că am norocul de a trece prin viață alături de un om extrem de iubitor și care mă susține în absolut orice. Inclusiv în rolul de mamă, pentru a reveni la întrebare.

 

3. Care a fost cea mai grea perioadă de până acum?

Care perioadă nu este grea, când ai copii? :)) Cred că fiecare etapă a vieții copilului vine cu noi provocări pentru părinți (și pentru copii, de la o vârstă încolo).

Din fericire, pentru noi nu a fost și nu este deloc greu să ne creștem copiii, asta pentru că avem norocul unor copii foooarte cuminți. Cum îți mai ziceam, și Leon și Aida au dormit toată noaptea aproape de la naștere (el de la 4, ea de la 6 săptămâni). Și când zic toată noaptea, nu mă refer la “se trezeau numai pentru lapte, și apoi se culcau imediat înapoi”. Nu, mă refer că îi punem la somn la 20 și ne revedem dimineață, la 7.30-8 (cu ea; el are acum programul de la 22 la 7). 

În ceea ce ne privește pe mine și pe Alex, cel mai greu e să ne creștem copiii în timp ce ne creștem și afacerea. E cu adevărat o provocare să jonglăm între timpul cu copiii (puțin) și timpul de muncă (niciodată destul). 

Poate o să ziceți mamă iubitoare își pune copiii pe primul loc și lasă munca pentru mai încolo, când cresc copiii. Eu consider însă că o mamă iubitoare se pune pe ea pe primul loc și abia apoi restul. Iar munca mea și a lui Alex – pe lângă că mă ajută să fiu împlinită profesional – ne ajută pe toți să trăim, și să plătim salarii. 

Acum, pe timp de COVID, #stămacasă cu Aida. Pe Leon l-am dus la părinții mei, de când s-a închis grădi. Cum ziceam, chiar sunt o norocoasă: mama mea lucrează în învățământ, iar în perioada asta Leon stă la bunici. 

 

4. Ce mici „trucuri” folosești ca să treci peste o criză emoțională de-a copilului sau cum faci să-l/ să o „constrângi” să acționeze așa cum vrei tu?

Încă învățăm, suntem tineri ca părinți. Pot spune doar despre cum procedăm cu Leon, Aida e încă prea mică pentru a face crize 😀

În primul rând, ne tratăm copiii cu respect. Întotdeauna le explicăm și le răspundem așa cum am răspunde oricărui om pe care îl respectăm. Nu cu superioritate, nu cu ifose. E normal să ne întrebe și e datoria noastră să le răspundem bine. 

În al doilea rând, ne tratăm copiii cu admirație. Credem foarte mult în faptul că ei sunt extrem de deștepți, mult mai mult decât credem noi. 

Mi-a plăcut mult acest pasaj din Idiotul: “[Când am fost învinuit… că de ce vorbesc cu ei ca și cum ar fi oameni mari și nu le ascund nimic, am răspuns că mi-e rușine să-i mint, că] ei și-așa știu tot și că, oricât le-aș ascunde ceva, ei oricum ar afla.

În al treilea rând, ne tratăm copiii cu blândețe (de cele mai multe ori…). Dacă ceva urmează să se întrerupă (de exemplu, joaca de dinainte de băiță), anunțăm cu 5-10 minute înainte. Câteodată negociem. Nu mereu. 

Crizele vin cel mai adesea când e vorba de desene, astea ne cam dau bătăi de cap. Dar stabilim de la început un timp pentru ele (1 desen – o publicitate – 1 desen sau 15 minute cu timerul) și când a expirat, gata. Nu funcționează chiar mereu, avem și spectacole de “operetă”, dar le gestionăm prin faptul că ne ținem de propriile reguli. Credem că e tare important ca părinții să stabilească limite sănătoase pentru copiii lor.

 

5. Ce fel de adult ai vrea să crești?

Ce întrebare frumoasă, mulțumesc pentru ea! 🙂

Aș vrea să cresc un adult (de fapt doi adulți) sănătoși la cap. Știu că sună dubios, dar dacă vă gândiți mai bine, vă dați seama cât de important e asta la un om.

Este primul compliment pe care i l-am făcut soțului meu și prima dată s-a uitat la mine cruciș. Apoi a înțeles. Așa vreau să fie copiii noștri: sănătoși la cap.

Altfel, normal: frumoși, deștepți, devreme acasă… Nu, glumesc, asta cu devreme acasă nu cred că se va întâmpla. Eu și tatăl lor ne-am cunoscut în club la 4AM. Chiar nu cred că vor fi devreme acasă. Dar e ok. 

Îmi doresc pentru ei să știe să se distreze, să se bucure de viață. Să fie buni, să dea și oamenilor care nu au. Să gândească pentru ei. Să fie puternici și independenți. Mi-ar plăcea să fie antreprenori, dar o să-i iubesc și o să-i respect orice ar alege să facă. 

Cam așa mi-aș dori 🙂

 

6. Cum a fost cu alăptarea?

La Leon crunt, la Aida extra-ușor. Dar m-am încăpățânat și i-am alăptat pe amândoi până la un an. Înțărcarea a fost foarte ușoară la amândoi, i-am lăsat câteva zile la ai mei, și când ne-am reîntâlnit, nu au mai cerut sân niciodată. Ever. 

 

7. Cu suzetă sau fără?

Nu am o părere pro sau contra. Dacă urlă și tace cu suzetă, i-am dat suzetă. Dar ai noștri au scuipat-o cât colo, amândoi. 

A funcționat în schimb white-noise-ul să le închidem gurițele urlătoare 😀 Vă recomand foarte călduros, dacă aveți copii de până în 6 luni.

 

8. Cum a fost cu diversificarea?

N-am avut probleme, au mâncat amândoi aproape instant. 

Dar au început să mănânce ca lumea, cu poftă, numai când le-am dat mâncare cu gust, de-a noastră (fără sare), nu numai piureuri de bebeluși. 

 

9. Aveți ajutor în creșterea copilului?

Daaaa! De la 6 luni ale lui Leon ne-am angajat bonă, iar pe Aida a preluat-o de la naștere. Eu am început munca din nou (full time) la 6 luni ale lui Leon și de când s-a născut Aida. La Aida am lucrat de acasă până la 5 luni ale ei.

Ne ajută foarte mult și bunicii. Ai mei mai rar, dar pe durate mai lungi (vacanțe de Crăciun și Paște, vara), și ai lui Alex mai des, dar pe durate mai scurte (weekend-uri sau câte o zi, în funcție de cum pot, pentru că încă lucrează).  

Acum ne e mai greu, cu pandemia, pentru că nu mai avem bonă, și trebuie să ne împărțim ziua pe jumătate pentru a sta cu ea, dar și să lucrăm. Așa că până la prânz lucrează unul din noi, iar celălalt stă cu Aida, iar după prânz facem schimb. E un setup foarte ok de altfel, pentru că apucăm să stăm cu ea, mai facem una-alta și prin casă, dar și să lucrăm în liniște.

 

10. Ați călătorit cu copilul în țară sau în străinătate? Cum a fost?

Daaa! Cu amândoi. Avem niște povești! :))

Am mers cu Leon în Italia cu avionul și apoi cu mașina pe acolo. Am avut peripeții cu închiriatul mașinii, nu ne recunoștea firma de închirieri rezervarea, Leon nu mâncase, trebuia să-l schimb, m-am chinuit să-l schimb în baie pe marginea chiuvetei… Nu aveam unde să-l alăptez… l-am alăptat în aeroport, pe băncuță, în timp ce ne căutam cazare pentru acea seară, fiind deja vreo 8 PM…

Cu Aida am fost în Londra, vara trecută. Ne-am plimbat o grămadă! Cu amândoi, de fapt. Și cu amândoi în marsupiu. Nu am fost niciodată adepții căruciorului, ni se pare o hardughie mare și greu de manevrat, care mai mult încurcă decât ajută.

Pe amândoi i-am culcat în sertare, erau așa mici 🙂 Le improvizam pătuț dintr-un sertar pus pe 2 scaune, lângă patul nostru. Noi n-am dormit niciodată cu copiii, am preferat să ne odihnim bine cu toții, fiecare în patul lui (plus că ne e frică să nu ne rostogolim peste ei).

 

11. Cum s-a schimbat relația cu soțul tău? Cum v-ați reechilibrant după nașterea copilului?

Într-un fel mai bine, în altul mai rău. Cred că ni se transformă relația, așa cum e și normal. Devine mai matură, la fel ca noi. 

După ce am născut ambii copii eu am fost mult mai irascibilă, probabil din cauza oboselii și a hormonilor. Dar am noroc cu un soț foarte răbdător și căruia nu îi place să se certe 🙂 Așa că am trecut foarte ușor peste perioadele grele, mulțumită lui. (Îți mulțumesc, iubitule!)

 

12. Cum reușești să-ți faci timp și pentru tine? Ce pasiuni ai?

Nu prea reușesc. Începusem să merg la sală de vreo 2-3 luni, dar de când cu criza COVID, nici asta nu am mai făcut. 

Mă refugiez însă în citit. În general citesc articole și cărți de business și dezvoltare personală. Dar zilele astea mă răsfăț cu un roman, citesc Idiotul de F.M. Dostoievski. E minunat scris, îmi place așa mult! Uitasem ce plăcut e să citești o poveste pentru oameni mari 🙂 (lui Leon îi citesc în fiecare seară povești pentru oameni mici, când e acasă).

 

13. Cum te descurci zilele acestea? Ce fel de activități faceți cu copilul?

Cum ziceam, suntem doar noi doi cu Aida și ne împărțim destul de ușor, astfel. Oricum e foarte ușoară viața cu ea, e minunată această fetiță mică! Se trezește pe la 7.30-8, stă pe oliță cam jumătate de oră, pregătim micul dejun, mâncăm, ne plimbăm puțin pe-afară, face nani de la 10 la 11.30, ne mai plimbăm puțin, mâncăm de prânz, se culcă iar de la 2 la 4 (aprox.), mai stă o dată pe oliță, ne mai jucăm, mai ieșim pe-afară, pregătim cina, oliță, băiță și nani la 8. 

 

14. Care crezi că este cea mai mare greșeală a mamelor în relație cu sine sau cu ceilalți?

Cred cu tărie că cea mai mare greșeală pe care o poți face și față de tine și față de ceilalți e să nu te pui pe tine pe primul loc. Indiferent că ești mamă, femeie, bărbat, tată sau om și-atât.

A doua cea mai mare greșeală este să nu-ți pui partenerul pe următorul loc. 

Cred că prea multe femei se pun pe sine pe ultimul loc, după copii și soț. Copiii sunt ca niște musafiri, ei vin și pleacă – era un citat care mi-a rămas în minte (nu mai rețin al cui). E bine să nu uităm asta, când alegem să ne ignorăm partenerul, care rămâne frustrat ani de zile. Iar când copiii pleacă… când ar trebui să vă reluați povestea de dragoste (totuși, sunteți încă tineri!), numai voi doi… ce a mai rămas?…

Noi am decis ca relația noastră să rămână mai importantă, mereu, decât copiii. Îi iubim enorm, dar nu uităm nici că dacă noi nu eram împreună, dacă noi nu ne iubeam, ei nu ar fi existat. Și vrem ca iubirea care i-a creat să rămână mereu aici. 

 

15. Ce sfat ai avea pentru alte mămici sau proaspete mămici?

Să nu facă greșelile de mai sus 🙂 Să se pună mereu pe primul loc pe ele. Așa se pot asigura că vor fi mereu bine pentru ele, pentru partener și pentru copii. Mereu în această ordine 🙂

 

***

Sper să vă placă această rubrică. Dacă doriți chiar voi să participați la acest tip de interviu, puteți să-mi scrieți răspunsurile voastre pe adresa anamaria.coatu@gmail.com.

– – –

Sursa foto: Corina Cimpoca 🙂

Dă mai departe, nu ține doar pentru tine 🙂

  • Facebook
  • Twitter
  • Google
  • LinkedIn
  • Pinterest0


S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *