Jurnal în vremea covidului – Episodul 4
Nu știu alții cum sunt, dar se pare că pe mine această perioadă în izolare cu 2 copii sub 3 ani mă inspiră. Așa că m-am întrebat cum ar fi îți prezint sub formă de jurnal câteva povești ale unor femei obișnuite, ca mine și ca tine. Mai jos se regăsește ce a ieșit. Primul episod.
Sper să vă inspire a normalitate această rubrică. Și poate chiar să vă dea idei faine pe care să vreți să le încercați.
***
Prenume: Lara
Ocupație: expert
Vârstă: 40 de ani
Pasiuni: grădinăritul, călătoriile, cititul
Sentimente majore pentru această perioadă: un etern “ȋn așteptare”
Luni
Diminețile ȋncep mai greu. Mai ales azi, având ȋn vedere că aseară am povestit la telefon vreo 2 ore cu o bună prietenă până ȋn jur de ora 1. După care, evident, fiecare am mai avut de terminat ceva pentru job.
La 7 fără un sfert pornește radio-ul. Ȋmi place mult să ascult dimineața Deșteptarea de la Europa FM. Ce ratez când ies din cameră, recuperez ascultând emisiunea ȋn sistem podcast online. Viața fără radio la job ar fi imens de tristă.
La 10 am primul meeting online. Sentimentul general e ca șefii ne inundă cu sarcini de lucru, și lucrăm mult mai mult și mai intens decât dacă am merge fizic la birou. La birou, am termina după-masa la o oră relativ decentă (5, poate chiar 6). Acasă ȋmi impun să mă desprind de calculator ȋn jur de 8.
Gătesc cina, ȋncă o poveste la telefon cu o prietenă, un episod de serial (da, ȋnapoi la calculator) și somn. Ȋncerc să nu trec de ora 23 cu mersul la culcare.
Marți
M-am trezit surprinzător de repede, ȋn jur de 6. Am citit știrile pe telefon și am așteptat să pornească radio-ul.
Același program: ȋntâlniri online, foarte mult de lucru. Azi am comandat și câteva lucruri esențiale prin Glovo. Și am comandat de la emag niște substanțe fito-sanitare (e deja momentul să ajut trandafirii de la țară să scape de dăunători). Nu știu cât de sigur ar fi mersul la farmacia fito-sanitară, deci mă bucur că am opțiunea de a comanda online. Chiar dacă vin din București. Dacă aș fi farmacie fito-sanitară ȋn Cluj, aș ȋncepe livrările la domiciliu – cred că este un segment important de clienți ignorați deocamdată.
Miercuri
Trezit cu radio-ul. Mic dejun ȋnainte de ȋntâlnirile online. Din nou, șefii ne presează cu sarcini ca și cum ar fi profesori de școală cărora le este frică că elevii nu lucrează suficient. Ce e cel mai frustrant e că, după două săptămâni intense de lucru la socotit și resocotit niște indicatori, la final decizia e să nu se schimbe nimic (deși noi am investit niște multe ore de lucru – poate sute, ȋmpreună, cele 5 colege, am stresat alți oameni din alte părți, totul super urgent și pe repede ȋnainte, pentru ca la final să fie totul degeaba). Așa că la amiaz mi-am făcut cartofi pai. Comfort food 100%. Știu că nu e sănătos să mănânci ca răspuns la frustrări, dar câteodată funcționează chiar bine.
După-masa ne-am ȋntâlnit cu toate colegele pe Skype și ne-am ventilat. Adică ne-am plâns reciproc de cât de injustă a părut toată presiunea din ultimele 2 săptămâni și cât de ȋnțelept ar fi fost dacă șefii ne-ar fi ascultat de la ȋnceput.
Joi
Azi de dimineață s-a anunțat un curier. Eveniment extraordinar, pentru că ȋnseamnă că ies din casă până ȋn fața blocului și cu un drum duc și gunoiul. Ȋnainte de martie, dusul gunoiului era lucrul pe care ȋncercam să ȋl evit din toate puterile. Acum dusul gunoiului e o ocazie minunată de a scoate nasul pentru 3 minute din casă.
Azi am fost ca o centrală telefonică. A sunat telefonul non-stop. Trebuia să ȋnchid ca să răspund unui alt apel ȋn așteptare. Despre niște alte taskuri pe termen mediu (până ȋn iunie).
Vineri
Azi oficial e zi liberă (1 Mai), dar ȋncepe cu o nouă veste proastă pentru noi (da, suntem niște cârcotașe, care nu apreciem oportunitatea de a lucra ȋn fiecare moment posibil, mai ales ȋn zilele libere oficiale). Șefii au un nou set de indicatori pe care vor să ȋi re-calculeze pe modelul celor de acum 2 săptămâni. Mirarea tuturor colegelor e triplă: e 1 mai, zi liberă, urmează ȋncă 2 zile de weekend. Dar asta nu pare să conteze deloc, noi trebuie să recalculăm cât de repede, preferabil până duminică sau până luni la prima ora. Niște gânduri foarte pozitive pentru șefii noștri.
Totuși, decid că azi va fi zi scurtă – deci pe la 4 pun pușca jos și reușesc să văd ultimele episoade din sezonul 2 din Altered Carbon. Sper să existe și un sezon 3.
Sâmbătă
Azi m-am aventurat până la țară, ca să scap trandafirii de dăunători. Mulți au ȋnghețat parțial datorită temperaturilor din martie. Degeaba a fost iarna caldă dacă ȋn martie peste noapte erau temperaturi negative. Anul acesta nu a fost nici anul lalelelor, multe au ȋnghețat ȋnainte de a ȋnflori. Și nici seceta nu le-a ajutat.
Se pare că la țară avem un oaspete nou, o vulpe care se servește după plac din păsăret. Vom lua niște măsuri ȋn legătură cu asta (restricționăm accesul ȋnaripatelor ȋn anumite locuri).
Duminică
Zi de lucru intens, de la 10 până ȋn jur de 22, ca să fie toate gata pe luni la prima oră. Parcă a fost o zi de luni. La final de zi, ȋn jur de miezul nopții, după ce toate mailurile au fost trimise către șefi, un reply-all ne anunță că luni dimineața o să o luăm de la capăt. ☹
– – –
Poza de la început este de pe canva.com.