Despre alăptare – experienţa mea

A durut. A fost cumplit la început. Adică vreo 3 săptămâni.

Strângeam din dinți, închideam ochii și mi se oprea respirația preț de câteva secunde. De câteva ori, am avut o stare fizică precum travaliul.

Deși am făcut cursul Lamaze, practic nu am știut cum să poziționez copilul ca să sugă și astfel mi s-au făcut răni. Dar s-o iau sistematic.

Știam că vreau să alăptez, că acesta era cel mai bun start în viață pe care pot să i-l dau copilului nostru. Nu mă documentasem înainte, pentru că mi-am spus ca instinctiv și natural voi ști cum să procedez. Poate n-ar fi stricat mai multă informație de la bun început…

În spital, când am mers a doua zi după operația de cezariană să alăptez copilul, nu știam bine să-l țin în brațe, darămite să-l alăptez. Am rugat o asistentă să mă ajute. S-a uitat la mine, mi l-a pus la sân și gata. După 10 minute, timp în care Mihail adormise, mi l-a luat. Se terminase sesiunea de alăptare. Mai apoi, când mi l-au lăsat pe Mihail în salon, am solicitat din nou ajutor, pentru că nu curgea nimic, așa cum m-aș fi așteptat. Asistenta mi-a spus că am sfârcurile omblicate și că să cumpăr mameloane de silicon. Nimic mai greșit. De aici au început problemele mele.

Sfârcurile mele nu erau ombilicate. Erau doar slab formate. Iar, mameloanele mai mult m-au încurcat. Din cauză că nu le-am așezat corect, mi-au provocat ragade.

După vreo trei zile tot nu curgea lapte, iar colostrul era foarte puțin, aproape că nu realizam că am. Atunci, soțul meu a sunat consultantul în alăptare, pe Narcisa. N-a reușit să vină la spital în cele 5 zile cât am fost spitalizată, dar m-a ajutat cu sfaturi la telefon. Mi-a recomandat:

• să-mi masez sânii, eventual să-i stimulez cu o pompă de sâni chiar și manuală
• și să țin copilul la sân cât mai mult.

După jumătate de zi de masat, au început primele picături să cadă. Am fost atât de fericită! Mi se părea una dintre cele mai mari realizări.

În primele zile acasă, plus cât am stat în spital, i-am dat completare cu lapte praf. Dar, pe măsură ce treceau zilele și-l țineam cât mai mult la sân (chiar și o oră în continuu câteodată), de cât mai multe ori pe zi, adică ori de câte ori cerea, n-a mai fost nevoie de lapte praf, pentru că am început să am lapte tot mai mult. Chiar dacă bebele plângea, iar pe mine mă dureau sânii în continuare, la un moment dat, cred că la maxim o săptămână după ce am venit de la spital, am renunțat la laptele praf. Într-un fel, mi-a trebuit tărie să renunț, pentru că ori de câte ori plângea Mihail mai mult îmi venea să-i dau lapte praf pentru că așa se liniștea, iar eu nu mai trebuia să suport durerea cruntă a alăptării.

Acasă m-a ajutat foarte mult și consultantul în alăptare. Am scris despre asta aici. Și m-au mai ajutat câteva prietene: Raluca – cea care mi-a recomandat site-ul inbratelamami.ro, Petra și Ioana – care mi-au spus că durerea va mai pesista o perioadă, dar să nu renunț și Oana – care mi-a spus că majoritatea femeilor pot alăpta, că doar 2% nu pot defel. Cumva, toate mi-au oferit o perspectivă asupra alăptării. Pe mine m-a ajutat experiența lor concretă.

În primele 3 săptămâni programul meu era compus din alăptat cu orele, mâncat scurt în 10 minute, adormit copilul, mers la baie scurt și rar, plimbat copilul (mai degrabă Cosmin și părinții noștri l-au plimbat, eu mergeam cu greutate pe lângă cărucior din cauza operației de cezariană), dușuri foarte scurte, dat cu lanolină strict pe sfârcuri (nu și pe areole – cum am făcut până să-mi atragă atenția Narcisa că greșeam), stat cu sânii „la aer”, ca să se vindece. În perioada respectivă, Cosmin schimbase mai multe scutece decât mine, dar și eu stăteam câte 6-7 ore pe parcursul unei zile cu Mihail la sân.

Însă, într-un final, am reușit. Și mă bucur că am avut această tărie. Nu doar pentru că laptele matern este sănătos, gratis și comod de folosit, dar și pentru că între mine și Mihail s-a creat o legătură mai puternică.

La final, dragi viitoare mămici care vă doriți să alăptați, nu vă lăsați influențate de cei din jurul vostru care vă spun că nu veți reuși, ci mai bine căutați ajutorul unui profesionist, al unui consultant în alăptare.

Sursa foto: pexels.com