„Mama” este un verb. Este ceva ce faci. Nu doar cine esti.”
Cheryl Lacey Donovan
În acest răstimp, nu doar Mihail a crescut, ci și eu. Bilanțul de 6 luni ar fi cam așa:
După prima lună de la naştere, puteam să merg binişor şi aveam dureri mult mai mici. Deja îl luam în braţe pe Mihail mai des. Viaţa de zi cu zi însemna copil, alăptare, dureri în alăptare, scroll în neştire pe facebook, teamă (că n-o să-mi revin, că nu sunt o mamă bună, că rămân cu burtă, că va durea mereu operaţia) şi citit articolaşe de pe bloguri de mămici. Însă, mai ales în prima lună, toată lumea își dădea cu părerea și știa mai bine decât noi cum trebuie crescut Mihail. Mi-a plăcut și m-a ajutat ce a spus un medic pediatru de la Centrul de pediatrie:
„Nu aveți cum să stricați copilul. Mai ales dumneavoastră, ca mamă, nu aveți cum
să-i faceți rău în vreun fel. Instinctiv, știți ce trebuie să faceți.”
Luna a doua a însemnat copil, alăptare, alăptare mai puţin dureroasă, planificarea şi botezul propriu-zis, vorbit la telefoane cu prietenele, mai puţină teamă, scroll pe facebook, citit articolaşe de pe bloguri de mămici, mai puţină durere privind operaţia, zile în care mă mai şi machiam, actualizat lecturile în timp ce alăptam, burta mai mică, mâncat haotic pentru că mama mea nu mai era lângă mine, dar mai multă încredere în mine ca mamă. Am mers la cosmetică, la tuns, am ieșit în oraș la plimbare sau în localuri împreună cu soțul meu și bebele.
Luna a treia mi-a adus eliberarea de durerea de operaţie, adică de abia dacă o mai remarcam. Acest lucru m-a ajutat să încep să mă caut pe mine printre scutece, sâni cu canale înfundate tot la 5-6 zile, rolul de mamă, de gospodină, de soţie, de prietenă, de soră, de fiică … A fost luna cadourilor, decembrie, fapt ce mi-a oferit un proiect, un altceva la care să mă gândesc, în afară de copil: cadourile. De asemenea, la 3 luni și 3 zile, Mihail s-a rostogolit prima dată! Însă nu știa cum să-și scoată brațul de sub el. 🙂
Luna a patra a zburat efectiv … Mihail zâmbeşte, e vesel, gângureşte, se enervează că încă nu reuşeşte să se deplaseze de pe burtă, se rostogoleşte ori de câte ori are ocazia, este curios la orice mişcare, vrea să bage în guriţă toate obiectele pe care le vede, îi place în braţe… Mami a început printre picăturile de timp să aibă grijă să manânce în timpul zilei, iar seara înainte de culcare să mai şi citească, pentru că Mihail a început să doarmă de pe la 8.30-9.00 seara. Doarme până pe la ora 7.00 sau 8.00 dimineaţa, evident, cu trezirile de supt din oră în oră sau, dacă sunt norocoasă, la două ore.
Luna a cincea a venit cu alte provocări privind roul de mamă, dar mai ales cu multe bucurii. Mihail a început să meargă de-a bușilea, să gângurească mai mult, folosind silabe, nu doar vocale. Doarme cam de patru ori pe zi a câte o oră. Parcă nu mai este dependent de mine atunci când doarme, adică nu mai contează dacă dorm cu el sau nu. Se rostogolește cu ușurință pe burtă și o face ori de câte ori are ocazia, așa că necesită atenție sporită. Eu am început să lucrez din nou la teza de doctorat. Și mă trec toate transpirațiile când schimb scutecele.
Și, iată, deja am ajuns la luna a șasea. Uitându-mă în urmă mi se pare că a trecut repede timpul. Azi eu sunt mai iubitoare, mai răbdătoare, mai puțin panicoasă, mai încrezătoare, valorizez infinit mai mult timpul, dar tânjesc după o noapte întreagă de somn.
Sursa photo: pexels.com