Secretele relației de cuplu

Azi pe la prânz plimbam zâna de 3 luni în brațe ca să adoarmă, zmeul deja dormea, soțul lucra la câțiva pași de mine, iar eu ascultam un webinar în căști despre relațiile de cuplu în perioada aceasta. Webinarul a fost oferit de către Wellbeing Institute din Cluj și a fost susținut de către Ruxandra Mercea, unul dintre fondatorii acestei organizații și de către Domnica Petrovai, psiholog clinician și autor. În urmă cu câteva zile am scultat pe YouTube o înregistrare cu ea și pot spune că am făcut o descoperire mare. Îmi place mult de ea și de felul cum vorbește despre relații și cuplu. Înregistrarea este aceasta: Cuplul, după nașterea copilului, poate fi așa cum îți dorești. Musai să-l ascultați și să luați notițe!

Revenind la ce făceam în urmă cu vreo oră. Făceam ture de adormit copilul prin casă și ascultam un webinar, deci. Iar prin cap îmi treceau tot felul de gânduri, de idei. Ăsta da multitasking! Apoi, m-am grăbit să scriu acest articol, tocmai cu gândul ca diseară să mă pot ocupa de relația de cuplu, nemaiavând această povară pe umeri.

Cum îmi doresc ca ceea ce scriu să vorbească despre mine, să nu fiu falsă și să spun din auzite sau din citite, acest articol va conține o serie de referințe personale.

Eu și soțul meu ne cunoaștem de 7 ani și suntem căsătoriți 4 ani. Împreună avem 2 copii, un băiat de 2 ani și jumătate, respectiv o fetiță de 3 luni. Ne-am îndrăgostit fulgerător, ca doi adolescenți, deși aveam vreo 26-27 fiecare și fiecare era cu propriul bagaj în spate, cu propriile idei despre relații. Totuși, cred că doar Dumnezeu ne-a adus aproape și ne-a făcut să ne comportăm ca doi adolescenți. Din a doua zi am stat împreună. Am fost sinceri unul cu altul, ne decopeream flămânzi unul de celălalt. Când nu eram împreună, vorbeam numai despre el. Îmi făcea surprize multe, de la cele mai simple, „Uite, am făcut curat în casă și ți-am lasat pe pernă ciocolata preferată”. Era mereu atent și-mi spunea cuvinte frumoase. Eu la fel. Dar erau și momente tensionante, când exageram orice îmi spunea sau făcea. De 2 ori am vrut să mă despart de el. Plângeam crunt. Mă credeam cea mai nefericită în acele momente. Ce ne-a ținut împreună e faptul că el a ținut cu dinții de relație. Adică, mereu încerca să mă îmbuneze, niciodată n-a fost indiferent sau n-a zis că pleacă. Eu eram mai emoțională și reacționam mai dramatic. Oricum, cred că noi, femeile, suntem predispuse la asta.

Apoi, m-a cerut în căsătorie. Mi-a făcut o surpriză neașteptată, planificată din timp. Mi-a cumpărat un inel scump, după ideea americănească, din filme, că inelul trebuie să fie de 3 ori salariul. Oricum nu conta inelul sau chiar faptul că mi-a dat inel, ci că s-a străduit să-mi facă surpriză și că voia să fim împreună cât mai mult timp posibil. Asta ne-am promis.  Plus că dacă vreunul o va lua pe ulei, cum se zice pe aici, prin Cluj, celălat va încerca să-l oprească. Și că vom fi sinceri în a ne comunica nevoile unul celuilalt.

A urmat căsătoria. Iar petrecerea de la nuntă a fost cel mai frumos eveniment din viața mea. M-am distrat cel mai bine atunci. O săptămână m-au durut tălpile. La 6 luni de la căsătorie am aflat că sunt însărcinată și eram cei mai fericiți, ne simțeam cei mai norocoși. De asemenea, vreau să menționez, că la începutul căsniciei conflictele dintre noi erau mult mai puține, cumva căsătoria ne-a făcut să ne simțim mai siguri unul pe celălalt, nu ne mai „testam” inventând conflicte sau drame.

După nașterea primului copil, a trebuit să ne reglăm puțintel, să lucrăm la conectarea noastră. Dacă cineva mai îmi spune că pe primul loc într-o relație trebuie să fie copilul, îi spun că acela e drumul cel mai sigur spre divorț! Sau dacă îmi mai spune vreo mamă că pentru ea copilul este primul, îi spun că va duce o viață cam nefericită și va simți că s-a sacrificat… Dar acestea sunt alte discuții… Oricum, acestea au fost mesajele ce le-am primit indirect sau le-am dedus din multe alte exemple din viața noastră.

Una dintre ideile care m-au călăuzit ori de câte ori încercat să repar diferite aspecte în relația cu soțul meu este ceea ce spunea Arsenie Boca, și anume că femeia ține casa. Dacă femeia este blândă va avea liniște în casă, dacă ea caută ceartă, ceartă va avea. Mare adevăr, greu de implementat și cu efort, dar această idee reprezintă primul pas spre o relație de lungă durată.

Apoi, când primul copil avea 1 ani și 4 luni, tocmai când viața noastră intimă își revenise și era bună, chiar foarte bună, am aflat că vom fi părinți a doua oară. Pe de-o parte bucurie, pe de alta simțeam că vine o nouă provocare în viața noastră. Însă, la 3 luni de la nașterea fetei noastre pot să spun că lucrurile stau mai bine chiar decât după primul copil. Eu, am lucrat cu mine mai mult și mi-am dat seama că relațiile intime sunt foarte valoroase. Sunt convinsă că fiecare dintre noi, femeile, suntem conștiente de acest aspect, dar cumva nu ne mai regăsim în relație ca la început. Clădind pe această idee, am avut o revelație într-una dintre zile când depuneam eforturi conștiente pentru reluarea intimităților dintre noi (de genul: să dorm la amiază ca să am energie să putem sta pe urmă împreună sau fac un duș bun, să mă dau cu cremă sau să am părul curat sau să am o lenjerie mai sexy, nouă etc., poate cunoașteți), m-am aflat întrebându-mă: „Oare cum se face că ne simțeam atât de bine împreună la începutul relației? Că experimentam împreună, că ne descopeream, că ne dăruiam altfel? Că nu voiam să părăsim camera? Cum reușeam? De ce atunci da, iar acum mai puțin?”

Pentru că mă lăsam să fiu vulnerabilă. Să fiu prezentă cu toate simțurile.

Aceasta a fost concluzia mea. Te invit să-ți pui aceeași întrebare și să retrăiești acele momente de început pentru ați da seama ce te făcea să te conectezi cu partenerul tău (dincolo de atracția fizică sau de tensiunea sexuală).

Bun… Până acum am vorbit despre a fi calmă ca femeie, ca persoană și despre a avea momente de intimitate cu soțul. Dacă le respectați pe acestea, lucruri bune se vor întâmpla. Cu efect aproape imediat.

Iar în continuare, am formulat 5 principii bazate pe experiența mea, dar care au fost activate acum de webinarul pe care l-am urmărit azi. Unul dintre acestea este nou pentru mine. Acestea sunt:

1. Să înțelegem de ce ne-a deranjat ce-a zis, ce-a făcut partenerul. Partenerul apasă pe niște butoane, care de fapt reprezintă nevoile noastre neîmplinite. Domnica Petrovai spunea că nu partenerul mă face să mă simt nevaloroasă sau nevalorizată, ci ceva din mine, unele răni nerezolvate ale trecutului. Ar fi bine să avem niște momente de introspecție, de înțelegere a propriei persoane.
2. Să depunem efort pentru relație, să creștem resursele relației noastre. Nu contească că doar unul dintre parteneri depune efort pentru relație. În timp și celălalt se va da pe brazdă. În plus, dacă tu te cerți, dar celălalt îți vorbește cu calm, mai ai cu cine te certa?
3. Unde este critică, nu este iubire. Ideea aceasta am aflat-o de la Connie Larkin. În acest webinar, Ruxandra Mercea spunea că o relație nu este despre cine are dreptate sau a cui a fost vina. Cât de adevărat, dar ce efort zilnic și constant presupune!
4. Să-ți comunici nevoile către partener. Să le verbalizezi. Eu aplic acest principiu de multă vreme, intuitiv. De foarte multe ori i-am spus soțului: „Aș vrea să-mi aduci flori, că de multă vreme n-ai mai făcut-o” ori „Aș vrea o supriză. Ceva simplu, dar să fie surpriză” sau „Acum am nevoie de 10 minute de liniște că nu mai pot. Stai tu cu copiii” sau „În seara asta, după ce dorm copiii, vreau să fac ceva doar pentru mine, nu stăm împreună”. Cât de simplu, clar, curat, nu? Dar ca să-i comunici nevoile partenerului, ai nevoie să te cunoști pe tine. De asemenea, așa cum s-a spus în webinar, nevoile să nu fie comunicate ca niște reproșuri.
5. Să respectăm raportul de 5 la 1 lucruri bune/ frumoase față de cele negative. Ideea aceasta este nouă pentru mine, dar merită încercată. Presupune să faci sau să spui 5 lucruri frumoase, bune pentru partener, pentru fiecare lucru negativ spus sau făcut. Cred că acest principiu este util mai ales atunci când încercăm să reparăm relația, când depunem efort de a crește resursele relației. Iar momentele acestea, din perspectiva mea, sunt ciclice. Inevitabil, apar recurent, indiferent cât de puternică ar fi relația dintre doi oameni și cât de echilibrați sunt partenerii.

Cele de mai sus nu sunt chiar secrete și poate nici nu garantează succesul unei relații, dar, cel puțin ajută mult la menținerea ei.

Față de primele zile, săptămâni, luni, ani, relația noastră a evoluat în bine. Cum mă simt eu alături de Cosmin, soțul meu, după 7 ani de relație? Simt că mă pot dezvolta, că pot vorbi despre mine, că sunt sprijinită, că mă vede ca femeie, nu doar ca mamă, că nu m-am plictisit, că sunt în siguranță, că vreau să explorez lumea împreună cu el. Și ca să vă mai dau un exemplu: zilele trecute mi-a spus ceva Cosmin, iar apoi și-a cerut scuze. Răspunsul meu a fost: „Dă-i pace, nici n-am băgat în seamă. Stai liniștit”. Ok, nu sunt mereu așa, recunosc, totuși. Și tot zilele trecute, apropo de nuanțe, eu i-am vorbit mai nu-știu-cum. După câteva momente i-am spus „Te rog frumos să mă ierți pentru că….” (era despre mine și despre nevoia mea de a mă ști iertată de comportamentul meu).  Apoi, am reflectat puțin și i-am spus „Stai, reformulez. Îmi pare rău că te-am făcut să te simți… Îmi pare rău pentru ce am spus.”

Îngrijiți-vă de sine și de relație pentru că, inevitabil, copilul se dezvoltă, crește, își face viața lui, indiferent dacă e pe locul 1 sau pe locul 2 ori 3 în viața ta,  dar dacă nu investești în relația ta, atunci, fie se va destrăma, fie va fi mereu ca un vis neîmplinit pe deplin.

Dacă va plăcut acest articol sau dacă simțiți că ați primit ceva valoros, vă rog să-mi lăsați un feedback.

De asemenea,