Rutina noastră cea de toate zilele
De dinainte de a se naște Ștefana mă întrebam cum mă voi descurca cu doi copii acasă, pentru că Mihail nu primise loc la creșă. Apoi, din noiembrie am găsit una privată. Însă între timp, mă împăcasem oarecum că voi sta cu amândoi acasă și că musai mă voi descurca, că doar și alte mame au mai fost în situația mea. Apoi a venit carantina, astfel că într-adevăr a trebuit să mă descurc cu doi copii acasă. E drept că era și soțul meu care mă ajuta intens, deși trebuia și el să muncească (îmi amintesc că odată culcase fata pe umărul lui în timp ce el era într-un call pentru serviciu).
Mare parte din carantină nu am avut o rutină, o ordine… Astfel că de multe ori era haos în casă, iar somnul de prânz era un chin. La fel și cel de seară. La prânz, Cosmin adormea cumva fata ținându-o în brațe în timp ce eu îi dădeam mâncare lui Mihail. Apoi mergeam să-l culc pe Mihail, în timp ce Cosmin mânca, dacă avea noroc să doarmă mai profund Ștefana. Îmi lua aproximativ 45 de minute sau chiar o oră întreagă să-l culc pe Mihail. Nemâncată. Pe când ieșeam de la Mihail, victorioasă, Ștefana era trează. Încercam să mănânc cu ea în brațe (avea 3-4-5 luni). Eram frustrată că nu apuc să dorm și eu sau să scriu pe blog (una dintre activitățile mele preferate).
Seara, la fel era destul de greu procesul de culcat copiii. Eu îl culcam pe Mihail în jur de 8 – 8.30 (era iarnă și primăvară) – 40-60 de minute dura procesul – iar Cosmin o culca pe Ștefana, care în jur de 10, 10.30 se trezea din nou și stătea cam o oră trează.
Haos, deci. Greu aveam timp pentru noi doi sau pentru mine ca femeie.
Apoi, am început să fiu atentă orele de somn, pentru că uneori adormea mult mai ușor față de alte dăți. Practic, am încercat să le descopăr nevoile. De asemenea, mi-am spus că una dintre nevoile mele este să pot culca copiii de-odată la amiază și seara.
Acum știu că programul nostru arată cam așa:
7.00 – 8.00 – Trezirea (de obicei mai aproape de ora 7.00 🙂 )
8.00 – 9.30 – Micul dejun (uneori mâncăm cereale cu lapte, alteori clătite, uneori pâine prăjită cu unt sau cu pate de casă, alteori iaurt cu cereale de porumb), iar după ce toată lumea a mâncat eu spăl vase și mai strâng lucruri de prin casă, în timp ce Ștefana se joacă pe jos, iar Mihail fie se joacă, fie se uită la TV (dați cu pietre dacă vreți, dar mi-e important să reușesc să fac și treabă prin casă. Oricum, am observat că după vreo oră de desene se cam plictisește și-și caută singur ceva de joacă prin casă).
în jur de ora 10.00 ieșim din casă și stăm cam până pe la 11.30 sau 12.00 (dacă avem mâncare gătită atunci stăm până la ora 12.00). Ștefana își face un prim somn (are 7 luni acum).
în jur de ora 12.20 – 12.30 – mâncăm cu toții la masă (inclusiv Ștefana în scaunul ei). Ok, recunosc, Mihail e certat cu mâncarea de la o vreme, așa că de cele mai multe ori stă la desene în timp ce mâncăm noi. Poate mai gustă de la noi, dar cam atât.
în jur de ora 13.00 – merg cu copiii la somn. Mihail primește un pătrățel de ciocolată, apă, păturica și se pune în patul lui. În 10-15 minute, maximum 20 de minute adoarme. Fără povești, fără scandal, fără plânset. Cred că a ajutat că i-am tot spus că somnul nu este o pedeapsă, că este o recompensă pentru corp. Că are nevoie de somn să facă mușchi, să fie vesel, că altfel este agitat și plânge mult și că somnul îl ajută să crească. 🙂 Pe Ștefana o pun la sân, dar de cele mai multe ori adoarme plimbată prin casă (trebuie s-o dezvăț, doar să-mi fac curaj ca să am consecvență și să mă mai documentez pe net ca să-mi găsesc o metodă bună). Adoarme și ea în maximum 20 de minute.
de la 13.00, 13.30 – 16.00 – somn, pace și liniște. Unori scriu pe blog, alteori dorm. Nu fac curat sau gălăgie prea mare 🙂 Evident că uneori se trezesc după o oră și jumătate… Sau daor o oră. Asta e. Ne jucăm, ne uităm la desene, citim, îl bag în cadă… Orice ca să ne mai umplem timpul până când vine vremea să ieșim iar afară.
16.00 – 17.30 – fie fac niște ordine, mâncare sau fie mă joc cu copiii (uneori toate trei deodată). De multe ori ne ajută desenele animate să avem liniște și pace. A, după ce se trezesc le ofer câte o gustare.
17.00, 17.30 – 19.00 (maximum 19.30) – ieșim afară prin jurul blocului la joacă. Ștefana își face cel de-al treilea somn. Pentru mine este important să aibă toate aceste 3 somnuri, iar cel de dimineață sau cel de seară pot fi oricât de scurte, chiar și de 20-30 de minute. Important este să se întâmple până în ora 11.00, respectiv ora 18.00.
19.30 – 20.20 – mâncare și duș
20.30 – 20.50 – merg cu copiii la somn, aplicând aceeași rutină ca la amiază (pătrățelul de ciocolată, recompensa după o zi plină și frumoasă, plimb fata, o las pe pat și mă duc în living să petrec timp cu soțul sau să scriu pe blog).
Practic, de la ora 21.00 (maximum 21.30) am timpul meu. Iarna, reușeam să-l culcăm pe Mihail deja de pe la 8, maximum 8.30 seara.
De o săptămână am venit la mama acasă. În primele zile ne-a lipsit un program clar, dar am știut care sunt punctele cheie pentru mine:
- copiii să doarmă deodată la amiază în jur de 13.00 – 13.30, respectiv seara până la 21.30;
- în jur de ora 12.00 pregătim masa de prânz, iar în jur de ora 19.00 pe cea de seară;
- Ștefana să aibă în continuare cele 3 somnuri, ultimul fiind înainte de ora 18.30;
- înainte de somnul de amiază și de cel de seară, ies afară la joacă cu ei, pentru că trebuie „obosiți”, vreau să-și consume energia.
Mi-am dat seama cât este de importantă această rutină după ce mi-a fost dată peste cap. Au venit în vizită părinții soțului, iar de dragul copiilor și al părinților, o lăsam pe Ștefana s-o culce ei la prânz în cărucior plimbată pe afară, la fel și după-amiaza. Iar seara pentru că mi-era greu să-i culc de-odată (Ștefana își decalase somnul de după-amiază), Cosmin o lua pe Ștefana s-o plimbe pe afară s-o adoarmă. După ce au plecat părinții lui, într-o seară (era și lună plină, ce e drept 🙂 ), Cosmin plimbase fata până pe la 22.40 afară. Apoi i-am zis să mai încerc eu s-o culc în casă. La ora 23.00 o plimbam eu prin fața blocului. Abia la ora 23.15 a adormit. Mi-am spus că nu vreau să mai fac așa ceva niciodată. Că pur și simplu trebuie să ne organizăm mai bine și să fim atenți mai mult la nevoile copiilor, adică la somnurile lor. Și am reușit după vreo 2-3 zile de ajustare.
Am reușit și acasă la mama să păstrez rutina, adică elementele importante, dar asta numai după ce am comunicat-o și i-am spus că eu așa vreau să fac lucrurile. În primele zile, totul era un haos, iar eu destul de frustrată pentru că nu mă simțeam în control pe timpul meu.
Despre cât de importantă este rutina puteți citi și acest articol. De asemenea, pe mine m-a ajutat să mă uit la mai multe video-uri de la Emily Norris, o mamă vlogger.
La final, mai adaug trei lucruri:
- copiii mei sunt mult mai liniștiți (fără crize de furie prea mari sau tantrumuri) dacă le respect programul de mâncare și de somn, în plus s-au obișnuit și ei și știu ce urmează;
- dacă le respect programul, reușesc să am și eu timp pentru mine;
- noi ne facem programul și ieșirile în oraș sau vizitele după programul lor. Uneori depășim orele de somn, intervalul, dar nu mai mult de maximum 1 oră.
Vă doresc rutină plăcută! 🙂