Povești despre înțărcarea cu blândețe (Corina Gireadă)

Salut, sunt Corina. Am fost rugată să povestesc despre înțărcarea blândă și aș dori să menționez încă de la început că nu sunt doctor de nici un fel și nu sunt nici consultant, ci doar de profesie mamă. De mică mi-am dorit să fiu mai întâi mireasă, apoi mi-am dorit să fiu mamă. Stiți întrebarea aceea clasică: Ce vrei să te faci când vei fi mare? Și nu întelegeam de ce este necesar să am totuși un job 😊. Acum vorbesc doar din experiența de mamică a lui Tudor care are 2 ani și 3 luni.

Aș începe prin a spune că fiecare poveste frumoasă are și un sfârșit, povestea este despre alăptare, mai mult decât înțărcare. Dar pentru că timpul trece și lucurile intră deseori pe un alt făgaș ajungem să fim nevoite ca mame să ne oprim din alăptat. De ce am decis să alăptez? Am citit despre beneficiile medicale ale laptelui matern versus lapte praf, care nu este nimic altceva decât exact cum îi spune numele „praf”. Știam că până la 1 an de zile laptele este hrana principală, iar ce mi s-a părut interesant este că laptele matern își schimbă compoziția în funcție de nevoile bebelușului este un aliat de nădejde în caz de boli, febră, deshidratare etc. De asemenea, alăptarea este și un alint special, copilul se simte în siguranță și scapă de frici, emoții puternice, frustrări, iar mama se reindrăgosteste de copil de fiecare dată când îl ține în brațe deoarece deseori după alăptare copilul își mângâie mama și se uită la ea cu ochii zâmbitori, mulțumindu-i din priviri pentru porția dozată chiar de el. Alăptarea dezvoltă un atașament sigur, în special, prin alăptarea la cerere, copilul înțelege că mama este mereu acolo pentru el; cu cât îi vei da puiuțului tău lapte ori de câte ori are nevoie, cu atât el va ști că se poate baza pe tine și își va lua mai repede zborul știind că tu îl vei primi oricând în cuibul tău cald.

Alăptarea este un reglator de temperatură, vei încălzi piciorușe sau mânuțe reci cu doar câteva minute de pus copilul la sân, se reglează circulația sângelui, ajută la dezvoltarea musculaturii feței și a aparatului bucal, iar acestea îl vor ajuta ulterior în dezvoltarea limbajului. Laptele matern conține enzime necesare digestiei și este sprijin perioadei diversificării și completează cu succes alimentația cu solide – în nici un caz nu o anulează în perioadele de erupție dentară când hrana solidă este refuzată în general de cei mici. Dar, atunci laptele matern este salvarea, iar laptele praf sau alte tipuri de lapte deseori provoacă alergii.

Laptele matern este util în călătorii, poți pleca oriunde având mereu laptele cald la purtător: adio sticluțe, apă încalzită, fierbător, cutii cu lapte praf, bani lasați la magazin. Tot ce ai nevoie sunt rochițe speciale de alaptat, sutiene de alăptare sau tricouri potrivite. Am dormit în același pat și atunci trezirile erau mai ușoare pentru alăptat. Iar, acum, ținând cont că totuși sunt atât de multe beneficii, de ce am înțărcat? Când am înțărcat? Și cum a fost? Am înțărcat pentru că da, la 2 ani am considerat că am un copil mare, iar eu aveam nevoie de nopți de odihnă mai ales că am început și să merg la serviciu, iar a doua zi eram foarte obosită.

Mai întâi în jurul vârstei de 6 luni am văzut că atunci când am ajuns la diversificare, copilul meu a dezvoltat un soi de alergie la alimentația pe bază de lactate. Era clar că avea nevoie de lapte de la mamica lui, nu de la alt mamifer. Si atunci am decis să alăptez până la 2 ani. De ce am înțărcat la 2 ani? Citisem că până în 2 ani dacă oprești alăptarea este necesar să introduci un alt tip de lapte. Asta nu mi s-a potrivit. Nu am vrut să insist prea mult cu alte tipuri de lapte, deși am scapat de alergie în jurul vârstei de 1 an. La 2 ani când se trezea noaptea, îi ofeream apă. Apoi, au ieșit mulți dinți, până la 1 an și 11 luni tot au ieșit, așa că am vrut să am un aliat pentru nopțile lungi cu febra.

La 1 an și 8 luni a început creșa, a fost emoțional bulversat, iar alintul a fost acolo, apoi a venit perioada răcelilor la pachet cu intrarea în colectivitate, iar cum laptele contine anticorpi am mai trecut peste o iarna. Pana la 2 ani alimentatia este bine definita, iar Tudor nu mai cerea ziua lapte decat la somnul de pranz si la somnul de noapte. În plus, la 2 ani am considerat că are capacitatea de a și înțelege mai bine ce îi spun, adică am început să comunicam mai bine. Am profitat că am stat mai mult împreună în timpul pandemiei și am zis hai să încerc sa vedem ce iese. Aparent nu l-am trimis o săptămână în izolare la bunici să stea fără lapte și să sufere acolo singur, ci am stat împreună și l-am asigurat în permanență de iubirea mea.

Ce trucuri am folosit pentru înțărcarea blândă ? Treptat după vârsta de 1 an am încercat să îl obișnuiesc să adoarmă și altfel nu doar la san, de exemplu făcându-i masaj sau la plimbare în cărucior sau cântâdu-i în marsupiu. Alăptarea era tot la cerere, însă eram atentă la motivul pentru care își dorește să sugă, îl întrebam dacă nu cumva vrea mâncare, mă asiguram să primeasca la timp mesele.

Aveam mereu sticluțe cu apă după mine și mă asiguram că nu cere lapte doar de sete. Atunci când observam că dorește să sugă lapte pentru că a avut o emoție puternică, îi validam emoția și îi spuneam „Să înțeleg că te-ai suparat, te-ai speriat, ai nevoie de o imbratisare, ți s-a întâmplat asta… Și eu m-aș simți la fel, te înțeleg”. Foloseam o jucarie care cântă muzică liniștitoare ca să adoarmă. Ocazional, asocia somnul și cu jucării de pluș.

Dupa 1 an și 8 luni îi povesteam că el va crește mare, mare până la bec și țiți va rămâne mică și nu va mai fi lapte, dar eu îl voi iubi tot mai mult chiar dacă el nu va mai bea lapte. Am început să citim cărți de povești scurte specifice varstei, cu poze mari și scris putin, înainte de culcare. Apoi am inventat un personaj imaginar: barza, care era prietena noastră ce ne mai vizita la geam. Spun imaginar, pentru că nimeni nu o vedea dar ea apărea seara sau noaptea și lua laptele și il ducea la alți bebeluși mai mici. Tudor are verișori bebeluși pe care îi iubește și mereu vede alte mamici alăptând și atunci am zis să înțeleagă că face un bine dând din laptele lui verișorilor. Însă barza a fost foarte îngăduitoare și atunci când Tudor cerea lapte, ea uneori îl mai aducea înapoi. Mama spunea discursuri teatrale la geam, Tudor spunea și el în limba lui una, alta. Astfel barza a devenit prietena noastra. Treptat, mai venea, lua din lapte și mai pleca cu el fără să îl aducă doar dacă Tudor plângea. Ne-am împrietenit cu barza pentru că nu îl lăsa să plângă. Uneori plângea mama și zicea: „Eu vreau să îți dau, dar barza….”. Eh și până într-o seară, când Tudor atunci a zis „Bine”, s-a întors cu spatele fără să plângă și a dormit dus până dimineața, fără nici o trezire. Apoi, mama când a vazut că Tudor nu se trezește, a prins curaj și s-a ținut de plan. Tudor a tras concluzia că barza asta este hotărâtă. Când Tudor mai cerea lapte, mama spunea „Ai uitat, a venit barza din nou… Știu că îți dorești, dar nu se mai poate, acum suntem doar noi doi, mama te iubeste”, iar el înțelegea destul de bine. Consider că și corpul meu a fost pregătit, nu am fost nevoită să iau medicamente. De asemenea consider că și Tudor a fost pregătit. Atunci cand mai chemam barza făceam doar un test să vedem cum primește vestea că nu ar mai fi lapte și ne-am jucat multe jocuri de rol amuzante în acea perioadă, până vestea că nu mai este lapte a primit-o cu blândețe. Uneori și tata era trimis la geam de Tudor să vorbească cu barza.

Tatăl lui Tudor a fost sprijin în proces, atât în primele clipe de viață a lui Tudor când ne-am luptat mult să pot alăpta, cât și pe parcurs. Acum, privind în urmă, dacă aș mai avea un copil, aș mai alăpta tot până la 2 ani. Nu cred în întarcare blândă când copilul nu este pregătit sau mama nu este pregătită. La fel cum cred că fiecare familie are o poveste a ei. Și voi vă puteți crea fiecare propria poveste. Aceea care este chiar de voi acceptată. Vă doresc succes!