Mămiceală

Parenting în vremea pandemiei – webinar

Este vineri, 7 seara. Ștefana doarme. Cosmin este cu Mihail afară (exersând dreptul la mișcare în aer liber pe bază de declarație pe proprie răspundere). Tocmai s-a terminat de câteva minute webinarul organizat de către ACT Hub cu titlul: Parenting în contextul pandemiei cu Thea Ionescu. Cei mai bine 30 de lei cheltuiți săptămâna aceasta! Exceptând cei pentru gorgonzola din pastele făcute ieri cu 4 tipuri de brânză 🙂

Spun că au fost niște bani bine cheltuiți pentru că:

  • am petrecut niște timp cu mine (și cu Ștefana – care la 4 luni este super liniștită);
  • am învățat lucruri noi;
  • mi s-a răspuns la niște întrebări;
  • mi s-au mai clarificat niște lucruri.

Consider că este foarte bine să participăm la astfel de cursuri/ programe /webinarii pentru că eu le văd precum detartrajul: pur și simplu trebuie făcute periodic, fiindcă altfel există niște depuneri care ne pot strica relația pe care vrem s-o construim cu copilul/ copiii.

Și pentru că imediat vine zmeul în casă, voi sumariza în ordinea apariției ideile notate în agendă:

  1. Dacă stau în casă 1-2-3 luni copiii – adică în această perioadă – copiii nu vor rămâne cu sechele și nici nu vor fi traumatizați. Important este cum ne comportăm noi părinții cu ei.
  2. Părinții cu copii până în 6 ani care lucrează de acasă nu pot lăsa copilul 8 ore să se joace singur. Este nerealist. Cei doi părinți ar trebui să facă pauze la o oră și să petreacă niște timp cu copilul. Angajatorii ar trebui să fie mai permisivi.
  3. Copiii au impresia că nu-i mai iubim atunci când îi certăm – intuitiv, lui Mihail îi spunem adesea că-l iubim chiar dacă l-am certat sau dacă a făcut o criză sau nu-l lăsăm să facă ceva anume. Cred că am fost inspirați de cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc – Te iubesc orice ai face.
  4. „Chiar nu cred că putem să-i creștem doar cu pozitiv”, dar adaugă imediat că nu trebuie să răspundem copilului răstit mereu sau să-i spunem „Nu” foarte des. Despre de ce spunem copiilor „Nu” am scris aici.
  5. Modul în care copii reacționează este fie învățat, fie moștenit – așa că mereu trebuie să analizăm reacțiile copiiilor în paralel cu ale noastre sau ale celor din familie cu care petrec mult timp. De multe ori, eu și soțul meu facem asta seara, după o zi grea. Încercăm să înțelegem ce-am făcut greșit, ce putem corecta. La faza cu moștenitul n-am prins prea bine ideea… Cred că ține de temperamentul copilului, de personalitatea acestuia.
  6. Să le transmitem copiiilor valori prin propriul exemplu – cred că ideea aceasta vreau s-o aplic cu copiii noștri  cât mai devreme. În cadrul secțiunii Mama Cafe de pe blog public interviuri cu mame, iar una dintre întrebări este „Ce fel de adult ai vrea să crești?” și există multe răspunsuri frumoase, dar întrebarea pe mine m-a făcut să mă gândesc ce fac cu adevărat de pe acum pentru ca Mihail, de exemplu, că el este mai mare, să fie un adult așa cum îmi doresc?!
  7. Există 4 stadii de dezvoltare a limbajului la copii: fonetica, semantica, sintaxa și pragmatica – ceea ce mi s-a părut interesant este că în jurul vârstei de 4 ani, copilul ajunge să înțeleagă că vorbește cu mama într-un fel și la gradiniță cu doamna educatoare într-alt fel (pragmatica).
  8. Că acolo unde există frați este bine să se încurajeze jocurile neutre între ei pentru a facilita interacțiunea, jocuri precum lego sau cititul.

Mi-aș dori să mai organizeze astfel de webinarii, poate chiar înregistrate pentru că nu întotdeauna pot participa în direct ca mămică de copii mici.  În contextul actual, cred că webinariile sunt viitorul… În plus, cu primul copil n-am putut participa la niciun curs/ întâlnire în primul an pentru că era alăptat și eram mult prea „legați” unul de celălalt. În al doilea an m-am întors la birou, dar după serviciu oricum veneam direct acasă. Și tare aș fi avut nevoie de astfel de cursuri! Acum, la doilea copil, la fel, n-aș putea participa fizic la cursuri, nici să se poată. Este și ea alăptată.

 

Later edit:

Articolul a fost scris în 2 reprize. Între timp Ștefana se trezise după doar 30 de minute de somn, iar pruncul a venit în casă. Apoi am făcut clătite cu banane (asta ne-a fost cina), în jur de 8.15 l-am dus la somn, iar în jur de ora 9.00 dormea deja. Ulterior a trebuit s-o adorm pe Ștefana și am mai lucrat la altceva la calculator. Domnul soț și-a ales să se joace la calculator după ce dorm copiii 🙂

– – –

Imaginea de la început a fost realizată cu ajutorul canva.com.

 

Dă mai departe, nu ține doar pentru tine 🙂

  • Facebook
  • Twitter
  • Google
  • LinkedIn
  • Pinterest0


S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *