Mami – antreprenor

De ceva vreme mi-a încolțit ideea că vreau să fiu propriul meu șef și să aduc o schimbare în jurul meu. Dar mai ales, o schimbare de dragul familiei mele, trebuie să recunosc. Dorința a devenit din ce în ce mai realizabilă o dată cu experiența maternității și a noului rol de mamă. Mi-am dat seama că sunt prea puține opțiuni pentru femeile însărcinate care merg la o nuntă, un botez sau un eveniment unde au nevoie de o ținută de gală, la fel și pentru mamele care alăptează. Iar hainele largi nu mai sunt o opțiune viabilă pentru femeile însărcinate și mamele care vor să se simtă bine în pielea lor. Însă, aceasta este o altă discuție… iar la momentul oportun, voi scrie mai pe îndelete despre mămiceală și haine de gală 🙂

Însă, dincolo de „mami – antreprenor” există „tati – iubitor și susținător”. Vineri – 4 ore, sâmbătă și duminică – câte 8 ore, Cosmin a fost alături de mine, pe lângă sala de curs, jucându-se sau plimbându-l pe Mihail. Și la fel vor fi încă 2 weekend-uri de acum înainte. Sunt uimită de cât de mult mă mai poate surprinde prin gesturile și acțiunile lui! Deși de multe ori  de când a apărut în viața noastră copilul l-am invidiat pe Cosmin. L-am invidiat pentru că el merge la serviciu – adică are ocazia să se afirme (eu nu pot decât,  eventual, să mă afirm la cântat melodios) sau are discuții serioase cu oameni mari (e adevărat că și eu vorbesc într-una cu Mihail, dar îmi lipsește dialogul) și, de asemenea, pentru că acasă poate să aibă pauzele lui (în momentele când eu pun la somn copilul, spre exemplu, iar mai apoi când îl supraveghez citind puțintel până adorm și eu). Acum, mă simt oarecum vinovată de acele gânduri. Cu adevărat, sprijinul  pe care tatăl îl oferă soției în îndeplinirea dorințelor/ visurilor/ țelurilor este de neprețuit! Ce poate fi mai minunat decât un soț care își încurajează activ soția?!

Multe mame sau femei ar spune că așa ar trebui să se comporte tații, că doar mamele nu fac singure copiii. Alte mame ar spune că mai bine să-mi văd eu de concediul de creștere a copilului și că sunt cam neglijentă cu el că-l port peste tot… Poate că așa este sau poate că nu…

Acest articol este despre Cosmin, un tătic iubitor și un soț care a renunțat la câteva weekenduri spijinind/ încurajând „nebunia”/ entuziasmul soției lui. Putea să vadă mai multe episoade din Anatomia lui Grey, putea să se joace pe calculator, putea să citească în confortul casei noastre… Dar a ales, să vină la curs cu mine ca să aibă grijă de Mihail.

Și tot acest articol este despre cât de mare înțelegere am găsit în rândul participanților la cursul de competențe antreprenoriale organizat prin programul România Start Up Plus de către Asociația Inceptus România și din partea formatorilor, Mihaela și Bogdan de la Asociația D`Imago (Apropo: n-am mai participat la niciun curs ANC care să fie atât de interactiv și de solicitant!).

Sunt recunoscătoare și prietenei noastre, Denisa, care duminică de dimineață (pe lângă faptul că a dormit mai puțin cu schimbarea de oră) a venit să mă ajute cu copilul cât Cosmin era la nutriționist. Denisa, îți mulțumesc!

Iar toată această experiență de până acum m-a ajutat:

• să am mai multă încredere în Cosmin că poate să aibă grijă de Mihail și fără mine prin preajmă
• să îmi înfrâng din frica de a-l lua pe Mihail oriunde cu mine (pentru că este alăptat la cerere, nu prea pot să-l țin departe de mine) de genul: „oare o să fac față?” sau „dacă plânge mult?” „ce-o să zică lumea?”
• să fiu mai puțin tensionată când nu-l am pe Mihail lângă mine
• să conștientizez că Mihail e un copil așa de minunat și de cuminte încât, în câteva reprize când i se făcuse dor tare de mine și mârâia și l-am luat în sala de curs, nu a deranjat dinamica cursului (s-a jucat singurel la mine în brațe sau a privit cu atenție și uimire participanții care vorbeau)

Pe mine zilele acestea m-au pus pe gânduri în privința afacerii pe care vreau s-o deschid, a viitorului pe care mi-l imaginez pentru familia mea dar, mai ales, mi-au dat energie să merg mai departe și să fiu o mamă luptătoare!