Mama Cafe

Mama Cafe – interviu cu Dana Pop

În cadrul acestei secțiuni îmi doresc să public o serie de mini-interviuri cu mame pe blog, care să contribuie la sentimentul altor mame că nu sunt singure în această călătorie. În plus, pe de-o parte, cred că noi, ca popor suntem și curioși la „capra vecinului”, ne interesează ce fac alții, deci. Dar, în felul acesta, poate ne mai și educăm prin exemplul altora.

Pe de altă parte, promovăm pe toate rețelele sociale ce vieți perfecte de familie avem și ce mame fericite suntem, ceea ce poate fi foarte debusolant pentru alte mame care trec prin momente dificile, făcându-le să se îndoiască și să se întrebe unde greșesc atât cu bebele, cu soțul, cât, mai ales, cu ele însele.

Aș dori ca prin aceste interviuri/ discuții virtuale să pot surprinde zbuciumul mamelor în a crește copiii altfel decât am fost noi crecuți, precum și drumul către regăsirea de sine.

***

Dana este sora mai mică a unei prietene de când stăteam în cămin de câte 5 persoane. Adică tare demult! 🙂 Între timp sora mai mică s-a făcut mare, s-a căsătorit și are un copilaș. De asemenea, Dana este psiholog, mereu zâmbitoare și înțeleaptă. Ne-am întâlnit în puține ocazii, dar mereu m-a surprins cu veselia, căldura și blândețea ei.

Răspunsurile ei la întrebările mele mi se par clare, sincere, simple, dezvelite de aura de zeiță care se asociază cu ideea de mamă. A fost o plăcere să-i citesc răspunsurile și m-am regăsit în câteva dintre situații ca mamă.

***

1. Descrie-te în câteva cuvinte. Cine ești tu? De când ești mamă? Mamă de fetiță sau băiat?

Sunt Dana, mama lui Toma de 1 an si 3 luni. Consider că încă mă descopăr și construiesc, așa că un răspuns foarte exact nu am la întrebarea ”Cine sunt”.

 

2. Cum ți se pare rolul de mamă?

Rolul de mamă mi se pare greu și complex. Frumos. Mă învață mult despre neajunsurile mele. Mă pune în situații în care sunt mândră de mine sau dezamagită și tot spectrul dintre ele.

 

3. Care a fost cea mai grea perioadă de până acum?

Pentru mine o perioadă grea a fost cea după naștere, primele 4 luni și alăptarea. M-am adaptat foarte greu la viața în 3.

 

4. Ce mici „trucuri” folosești ca să treci peste o criză emoțională de-a copilului sau cum faci să-l/ să o „constrângi” să acționeze așa cum vrei tu?

Limitele mi se par foarte importante. Așa că încerc cu fermitate și respect să socializez copilul. Am grijă să fiu atentă la interesele lui și să îi ofer un cadru sigur în care să exploreze. Încerc să ofer acest cadru de siguranță și atunci când emoțiile sunt prea putenice pentru el, îl las să le exprime și să îi ofer instrumente eficiente de a le face față. Îmi amintesc eu mie că sunt adultul responsabil să ajute copilul să se regleze emoțional.

 

5. Ce fel de adult ai vrea să crești?

Aș vrea să fie un adult curajos și asumat. Muncitor și adaptat. Sincer cu el și cu cei care contează. 

De multe ori când iau o decizie sau impun o limită mă întreb unde vreau să ajung, ce rezultat doresc. Uneori e foarte inconfortabil pentru noi adulții să îl lăsăm în pace să se dezvolte și atunci îmi amintesc de adjectivele de mai sus și fac un pas în spate.

 

6. Cum a fost cu alăptarea?

Foarte greu. Consultantul în alăptare a fost salvarea și suportul soțului în fiecare moment. El mi-a amintit constant ce e important pentru mine. După 4 luni, alăptarea a fost un vis.

 

7. Cu suzetă sau fără?

Fără suzetă. Așa am ales noi pentru el și suntem împacați cu tot ce implică. Uneori la drum mai lung unde oprim des pentru alăptat mai zic  ”Acum rezolvam ușor cu o suzetă” dar ne trece cum ajungem la destinație.

 

8. Cum a fost cu diversificarea?

În ce privește diversificarea am urmat copilul. Nu a fost încântat de piure, am încercat pasat și a fost ok. Noi de când ne știm am mâncat sănătos, gătim acasă de obicei așa că nu m-am agitat prea mult. Încerc să fac meniuri diverse dar când nu reușesc mamaliguța și pastele merg de minune. Acum mănâncă de obicei singur, supele curg râuri râuri dar e din ce în ce mai bine. Și o găină ajută la casa omului. Sau 10. Merge și un mop bun.  

Consider că un curs de prim ajutor de obligatoriu sau să rugăm pediatrul să ne arate manevrele necesare pentru a ne simți noi părinții pregătiți în caz de înec.

 

9. Aveți ajutor în creșterea copilului?

Ajutor am avut de la consultantul în alăptare, pediatrul, medicul de familie. Internetul și discernământul sunt iar de ajutor. Pentru noi a funcționat așa pentru că oricum a fost o perioadă de bâjbâială și cred că prea multe intenții bune strică.

 

10. Ați călătorit cu copilul în țară sau în străinătate? Cum a fost?

În străinătate nu am călătorit deși am tot plănuit iar în țară am mers pe perioade scurtuțe. Cu siguranță e nevoie de o mașină plină dacă dorești să respecți toate obiceiurile de acasă dar merge și minimalist. Peste tot oamenii ne-au ajutat să ne simțim bine, au gătit fără sare/zahăr pentru Toma și au fost înțelegători.

 

11. Cum s-a schimbat relația cu soțul tău? Cum v-ați reechilibrant după nașterea copilului?

Tatăl este membrul principal al familiei. Fără el, mama și copilul nu ar avea perioada de liniște si siguranță la începutul drumului. Lipsa stresului face totul atât pentru mamă cât și pentru copil. Mai apoi tata are un rol egal cu al mamei în creșterea armonioasă a copilului. Sunt jocurile mai dure (trânta, lupte) care bărbaților le vin mai la îndemâna și de care copiii au nevoie. Pentru noi tatăl a fost sustinătorul mamei. E un câștig de toate părțile pentru că în vremea noastră bărbații aleg să fie implicați în viața familiei.

 

12. Cum s-a schimbat relația cu soțul tău? Cum v-ați re-echilibrat după nașterea copilului?

Relația noastră clar s-a schimbat. Pe multe nici nu putem pune degetul și să identificăm ce și cum. Cred că e nevoie de efort pentru a face lucrurile să meargă. În toată oboseala și alergătura zilnică nu e multă vreme de cuplu dacă nu prioritizezi. Avem perioade și perioade. Dar dacă suntem bine noi și copilul e bine. Eu îmi tot spun că timp mai mult ca acum nu vom avea și nici nu se întoarce perioada asta, așa că încerc să fac să fie bine pentru noi toți. E mai greu să repari și atunci mă straduiesc.  Deseori nu îmi iese.

 

13. Cum reușești să-ți faci timp și pentru tine? Ce pasiuni ai?

Timpul pentru mine e când ies băieții la plimbare. De multe ori doar vegetez pentru că nu mai pot face nimic. Alteori încerc să recuperez sau sa pregătesc în avans lucruri casnice. Merg la lucru sau lucrez de acasă pentru că nu mi-am luat concediul de creștere a copilului. Citesc și fac sport. Acum cu pandemia s-au mai schimbat lucrurile.

 

14. Cum te descurci zilele acestea? Ce fel de activități faceți cu copilul?

Noi am ales să ne relocăm la bunica și să petrecem timp în natură. De când a început nebunia cu pandemia am stat acolo. Ne place să iesim și era prea mare stresul ieșitului în Cluj. Acolo activitățile au fost libere, ușor direcționate. În nisip, curte, la găini, plimbări pe dealuri sau cu văcuța. Am săpat căpșuni și clasica bălăceală în ligheanul găinilor nu au lipsit. Acum am revenit în Cluj și e mai dificil. Aștept să ne reîntoarcem la țară cât se mai poate.

 

15. Care crezi că este cea mai mare greșeală a mamelor în relație cu sine sau cu ceilalți?

Nu știu ce greșesc alții. Ce mie îmi pare greșeală pentru altul e nimic. Mie mi-a fost greu să plec de lângă copil. Să îl las cu altcineva. Să nu încerc să fac tot tot timpul, așa cum cred eu că e foarte bine. Mi-e  greu să îl las să fie el și să nu proiectez toate dorințele mele asupra lui. E greu să fiu judecată și să nu îmi pese. Să pun relația pe primul loc uneori. Și multe altele.

 

16. Ce sfat ai avea pentru alte mămici sau proaspete mămici?

Sfaturile sunt mai bune când sunt cerute și chiar și atunci e bine să fii precaut. Nimeni nu e perfect. Important e să fii împăcat cu cei ai și ce decizi. Oricum toți facem greșeli și mai important ca greșeala e ce faci cu ea. E important să ne informăm și să nu facem lucrurile după ureche. Să fim buni și înțelegători unii cu altii.

 

***

Dacă doriți chiar voi să participați la acest tip de interviu, puteți să-mi scrieți răspunsurile voastre pe adresa anamaria.coatu@gmail.com.

– – –

Dă mai departe, nu ține doar pentru tine 🙂

  • Facebook
  • Twitter
  • Google
  • LinkedIn
  • Pinterest0


S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *