Mama Cafe – interviu cu Cătălina Covaliu

În cadrul acestei secțiuni îmi doresc să public o serie de mini-interviuri cu mame pe blog, care să contribuie la sentimentul altor mame că nu sunt singure în această călătorie. Promovăm pe toate rețelele sociale ce vieți perfecte de familie avem și ce mame fericite suntem, ceea ce poate fi foarte debusolant pentru alte mame care trec prin momente dificile, făcându-le să se îndoiască și să se întrebe unde greșesc atât cu bebele, cu soțul, cât, mai ales, cu ele însele.

Aș dori ca prin aceste interviuri/ discuții virtuale să pot surprinde zbuciumul mamelor în a crește copiii altfel decât am fost noi crecuți, precum și drumul către regăsirea de sine.

***

Pe Cătălina nici nu mai știu bine cum am întâlnit-o… care a fost prima întâlnire, mă refer. Dar știu că la vremea respectivă lucra pentru o companie care recruta personal medical pentru străinătate, iar eu am susținut pentru ei ceva training în limba engleză pe comunicare, cred. Era acum mai bine de 10 ani… Între timp, fiecare ne-am căsătorit și am început să facem copii. Printre altele… 🙂 Cătălina scrie pe blogul personal: www.mamainprezent.ro, iar de curând a lansat proiectul #sieureusesc.

Interviul de mai jos a fost acordat la începutul lunii august , dar abia acum am reușit să-mi găsesc răgazul de a-l publica. Sper să vă aducă o fărâmă de normal și de frumos în suflet.

***

1. Descrie-te în câteva cuvinte. Cine ești tu? De când ești mamă? Mamă de fetiță sau băiat?

Sunt Cătălina, mamă de 4 ani, am o fetiță și un băiețel de 1 an și 8 luni.

 2. Cum ți se pare rolul de mamă?

Rolul ăsta e atât de complex și m-a trecut prin atât de multe procese, încât mi se pare că a fost un bildungsroman. Acum mi se pare așezat și frumos, căci suntem într-o perioadă bună. Din rolul de mamă am cunoscut încântarea, joaca și fericirea într-un fel mult mai savuros și mai împlinitor, așa cum pe partea cealaltă am cunoscut și epuizarea fizică și psihică la altă intensitate decât am trăit-o înainte de a fi mamă.

 3. Care a fost cea mai grea perioadă de până acum?

 Perioada primei bebelușii.

4. Ce mici „trucuri” folosești ca să treci peste o criză emoțională de-a copilului sau cum faci să-l/ să o „constrângi” să acționeze așa cum vrei tu?

Îi ascult cât de mult pot și le dau spațiu. Iar când nu am resurse să fac asta – să le ascult plânsul, furia, frustrarea – mă străduiesc să îmi iau eu câteva minute de răcorire. Altfel, intru într-un tunel în care eu însămi fac un tantrum țipând. Iar când se întâmplă asta, probabil că din afară arătăm ca în filmele cu Stan și Bran, deși pe dinăuntru e o furtună. După furtună, obligatoriu facem niște pași, o plimbare, orice mișcare minimă, și ne ventilăm (cu fiica cea mare se întâmplă asta) și ne reconectăm. Am învățat împreună că țipetele, crizele de orice fel, nu sunt pentru că vrem să îi facem rău celuilalt, ci pentru că nu am mai putut gestiona prea multul dinăuntru, așa că ne-am descărcat. O dată ce ne-am descărcat, chiar și noi adulții, putem vorbi limpede despre ce ne-am dorit, ce ne-a frustrat, ce ne-a durut și cum putem să ne împăcăm.

5. Ce fel de adult ai vrea să crești?

Un adult coerent emoțional, empatic, rezilient și cu gândire critică. Mi-ar plăcea ca ei să aibă aceste abilități ca adulți, însă habar nu am dacă le vor avea, așa că tot ce mă străduiesc să fac acum este să avem niște relații vii și sănătoase, în care toți membrii familiei și nevoile lor contează în mod egal. Chiar dacă nu îndeplinim aceste nevoi, le ascultăm și le validăm ori de câte ori putem.

6. Cum a fost cu alăptarea?

Cu mult noroc, a mers suficient de bine în cazul amândurora.

7. Cu suzetă sau fără?

Cum i se potrivește fiecăruia. Primul copil a avut până la primul dinte, când a renunțat singură. La al doilea am uitat să cumpărăm și n-a avut.

8. Cum a fost cu diversificarea?

Pentru ei minunat, autodiversificați, au descoperit mâncarea ca pe o joacă și o nevoie firească. Pentru mine, că nu îmi place să gătesc, a fost un ghimpe în coastă și un haos de mizerie. Din fericire a durat puțin perioada asta, la primul copil jumătate de an, la al doilea am avut și mai mult sprijin la capitolul gătit așa că m-am putut bucura mai mult alături de el.

9. Aveți ajutor în creșterea copilului?

Categoric.

10. Ați călătorit cu copilul în țară sau în străinătate? Cum a fost?

Da, și împreună și eu singură, când eram gravidă și cu fiica cea mare. Sigur că e mai complicat decât să călătorești singur, însă ne-am adaptat foarte repede oricăror situații.

11. Cum vezi rolul tatălui în viața copilului și a mamei?

Egal. Copiii au doi părinți care sunt părinți în mod egal din momentul concepției.

12. Cum s-a schimbat relația cu soțul tău? Cum v-ați reechilibrat după nașterea copilului?

Cred că suntem o echipă mai bună decât înainte și ne organizăm ceva mai bine. Ne-am reechilibrat din a doua sarcină, când a preluat din rutinele primului copil. Apoi am avut sprijin mai mult, prin grădiniță și bonă, și m-am întors parțial să lucrez, pentru că asta e ceva care mă încarcă.

13. Cum reușești să-ți faci timp și pentru tine? Ce pasiuni ai?

Nu prea știu cum să fac asta, însă am prietene care mă trag de mânecă la timp și mă ajută să mă ventilez când ceva e prea mult. Grupul de suport e extrem de important. Pasiunile mele se învârt în jurul ființei umane, așa că citesc cât de mult pot, iar în familie facem plimbări în natură care mă încarcă de putere și zen.

14. Cum te descurci zilele acestea? Ce fel de activități faceți cu copilul?

Zilele de pandemie și izolare au fost dificile și ușoare în același timp. A fost pentru prima dată când am renunțat la activități planificate, pentru că exagerasem în primii ani de mămicie. Așa că ne-am adaptat din mers.

15. Care crezi că este cea mai mare greșeală a mamelor în relație cu sine sau cu ceilalți?

Renunțarea la sine. Uneori, din prea multă atenție oferită nevoilor copilului, nu mai avem capacitatea de a formula propriile nevoie. Și atunci ne scăldăm în niște ape tulburi, cu angoase și supărări firești. Cred că atunci când mama are grijă de ea, are și resurse pentru ceilalți. La fel, tatăl poate avea o altfel de renunțare – la sine, când se afundă în muncă excesivă – sau la relația cu partenera lui, care brusc a devenit mama tuturor din casă, și nu mai este iubita lui.

Aceste dinamici de roluri e ceea ce observ în relațiile din jur adesea, în societatea românească. Nu e un adevăr absolut, desigur. E doar o experiență personală.

16. Ce sfat ai avea pentru alte mămici sau proaspete mămici?

Să își facă un abonament pentru următorii 5 ani la orice le face bine și le îngrijește corpul, mintea și sufletul. Iar cel mai important și mai puțin costisitor, este să își păstreze sau construiască un grup de suport logistic și emoțional din sarcină și să aibă cel puțin o prietenă care să le asculte fără sfaturi. Ascultarea profundă aduce limpezime și în cele mai tulbure momente.

Dacă doriți chiar voi să participați la acest tip de interviu, puteți să-mi scrieți răspunsurile voastre pe adresa anamaria.coatu@gmail.com.

***

Sursa foto: pexels.com