Nu știu alții cum sunt, dar se pare că pe mine această perioadă în izolare cu 2 copii sub 3 ani mă inspiră. Așa că m-am întrebat cum ar fi îți prezint sub formă de jurnal câteva povești ale unor femei obișnuite, ca mine și ca tine. Mai jos se regăsește ce a ieșit. Primul episod.
Sper să vă inspire a normalitate această rubrică. Și poate chiar să vă dea idei faine pe care să vreți să le încercați.
***
Nume: Teodora Chețan
Instagram: @teochetan
Job: Head of Marketing la Endava
Vârstă: 34
Pasiuni: marketingul, munții, cititul, croitoria
Lucrezi de acasă în această perioadă: da, iar perioada a fost și este extrem de aglomerată
Sentimentele/ gândurile majore față de această perioadă: la început de martie reveneam dintr-o delegație în SUA de 2 săptămâni, și la început m-am bucurat că pot să stau câteva zile să lucrez din apartamentul meu. Am un cățel și mă simțeam mai puțin vinovată, că puteam să recuperez din timpul pierdut stând cu ea acasă. Veștile însă au evoluat rapid, și ne-am trezit obligați să stăm înăuntru până la noi vești. Azi e a 56-a mea zi de stat acasă, și uitându-mă în urmă, perioada asta mi-a priit pentru că am reușit să rezolv din lucrurile ce nu apucam să le fac în viața personală, să reiau activități uitate, dar și să învăț să prețuiesc mai mult unele lucruri ce înainte le luam ca și cum mi s-ar cuveni. Abia aștept să ieșim din nou afară, să mergem la munte, să călătorim și să reluam interacțiunile umane. Însă nu pot spune nici o secundă că nu am profitat la maxim de ceea ce mi-a oferit viața, chiar și în timp de pandemie. Mi-am terminat de mobilat apartamentul la Cluj, mi-am finalizat camera-atelier pentru croitorie, deși am de așteptat să avem voie iar afară până să reiau cursul de croitorie la care m-am înscris chiar înainte de starea de urgență. Am reluat însă cursurile de digital marketing de care nu am mai avut timp, și am început un mini MBA pe brand management. Chiar dacă am unele zile în care petrec la job, virtual, și 12 ore pe zi, cum în timpul rămas pot alege între seriale sau dezvoltare personală pe domeniile de care sunt pasionată, de multe ori aleg să îmi petrec timpul în mod productiv. Și de cele mai multe ori îmi iese.
Vineri, 24 aprilie
M-am trezit, ca de obicei în zilele din timpul săptămânii, la ora 6. Am dat snooze o dată, dar la 6:20 aveam deja cafeaua în mână și îmi începeam rutina zilnică. Diminețile până se trezește cățelul îmi place să fac lucruri pentru sufletul meu. Scriu în jurnal, îmi fac lista cu lucruri pe care vreau să le fac în ziua respectivă, și apoi mă apuc. Pentru că sunt o fire care vrea să facă multe și se plictisește repede, metoda de lectură care funcționează la mine în perioada asta e să citesc în paralel 4-5 cărți. Câte 10 pagini sau un capitol în fiecare zi. Așa, cărțile pot fi foarte diverse, de la marketing, dezvoltare personală, până la ficțiune sau croitorie. Progresez zilnic și nu simt că am neglijat vreuna din pasiunile mele.
Odată ce termin de citit, Luna, cațelușa mea shih-tzu de 3 ani, începe să se întindă. E semn că e pregătită să ieșim, când vreau eu. Cum de aproape două săptămâni m-am mutat la părinții mei în Alba Iulia pentru restul perioadei de izolare, avem de așteptat să se trezească și tatăl meu, sa ieșim împreună cu ambii căței. Dar nu e grabă, Luna e leneșă de felul ei și are toată răbdarea din lume.
Odată începută munca la birou, sunt aproape din ședință în ședință, cum acum lucrăm virtual cu toții, trebuie să înlocuiesc interacțiunile fizice de la birou cu sedințe video. Iar asta ocupă mult mai mult timp decât îmi imaginam.
Seara, profit de vremea bună de afară si ies cu tata și cățeii o oră afară. Chiar am noroc cu Luna, faptul că în această perioadă am ieșit afară cu regularitate de două ori pe zi m-a ajutat să imi păstrez doza de normalitate și să nu am stări de anxietate. Acum mă gândesc puțin cu groază la momentul când vom reveni la birou, și cum va trebui Luna sa se reajusteze absenței mele de câte 8-9 ore zilnic.
Sâmbătă, 25 aprilie
Azi-noapte Luna a avut stomacul deranjat, și m-am trezit de câteva ori la plânsetele ei de ieșit afară. De aceea trezirea a fost mai târziu azi, abia pe la 8. Dar e weekend totuși. Ai mei doar pe la 9 s-au trezit, și în plan era oricum să mergem la cabana alor mei de la munte, într-un sat pe Valea Frumoasei spre Transalpina. Să ies la aer, cât mai aproape de munte, în perioada asta, a fost unul din principalii factori ce m-au determinat să mă mut la ai mei pentru aceste săptămâni. Plus că nu mai trebuie să îmi fac griji de mâncare. Atât mama cât și tata sunt bucătari excelenți, iar eu nu am răbdare oricum să gătesc.
Pentru ziua de azi planul e mai lejer. Mers la munte, citit în aer liber, și început un curs online de Photoshop de pe Domestika. Platforma aceasta spaniolă am descoperit-o recent, are cursuri bune, subtitrate în engleză la prețuri extrem de decente. Să pot edita fotografii e ceva ce mi-am dorit de mult dar nu am prioritizat până acum.
Vreau weekendul acesta să termin Factfulness, o carte despre erorile de gândire pe care le avem acum, în mare parte inspirate de fricile noastre, și încurajate de știrile extraordinare și în mare parte negative de la TV și radio. Revin mâine cu impresii mai pe larg, momentan se citește ușor iar ideile sunt de foarte bun simț.
Iar la cabană, pe șezlong în iarba proaspăt tunsă, la soare, au fost câteva ore perfecte! Cafeaua, cartea, ai mei și cățeii au fost companiile ideale. Cu așa zile nu mă pot plânge deloc de perioada aceasta de izolare. Cred că reușesc destul de bine să echilibrez lucrurile de care am nevoie să îmi mențin starea de bine și sănătatea mintală.
Duminică, 26 aprilie
Deși trezirea a fost destul de târzie, însemnând ora 9 (e maximul până la care cățeii rezistă și trebuie scoși afară), la somn m-am pus după ora 1 noaptea. M-am pus la un serial, Suits, si am uitat de mine, mă prinde incredibil. De aceea mă și uit atât de rar. Acasă la mine, la Cluj, mă uit la Netflix doar la TV, să mă ajute să fiu mai disciplinată. TV-ul e în sufragerie, și știu că atunci câne e vremea de somn, închid tot și merg în dormitor fără tehnologie, eventual doar cu o carte să îmi obosesc ochii sau să îmi induc mai repede starea de somn.
Am reușit să termin azi Factfulness. Ușor de citit și ca limbaj, dar și ca și concepte, cartea oferă o perspectivă foarte realistă legată de cum să ne uităm la lume. Să nu ne lăsăm furați de știrile de la TV, cum devine ușor pe baza lor să avem percepția unei lumi periculoase care merge din rău în mai rău. Când de fapt lumea evoluează încet dar sigur, iar noi acum trăim în perioada cea mai lungă de pace pe care a cunoscut-o pământul vreodată. O carte despre instinctele noastre, cum nu vedem lumea corect din cauza lor, și cum să punem totul în perspectivă înainte să ne lăsăm pradă fricii de pandemie, terorism, criza financiară șamd. Chiar recomand cartea tuturor, simt cum mi-a deschis ochii la multe percepții eronate pe care le aveam.
Luni, 27 aprilie
Fiind zi de luni, mă trezesc mai devreme, nu am reușit chiar la 6 după ce m-am pus la somn destul de târziu. Dar la 7 eram deja cu o cafea în fața jurnalului și a planificatorului. Funcționez extrem de bine făcând un to-do zilnic, și am și sentimentul că îmi petrec timpul în mod util. Că fac ceva care să conteze pentru mine în toată această perioadă. După scris în jurnal, citit, plimbat cățelul, mic dejun și un duș, deschid laptopul de servici.
Asta e rutina mea din fiecare dimineață. Am decis, și reușesc să mă țin de asta: îmi încep ziua cu lucruri pentru sufletul meu, atunci când mintea îmi e odihnită și creativă. Apoi odată ce încep job-ul, sunt tot alte priorități și deseori alerg dintr-un task în altul fără să îmi dau seama cum trece ziua. Iar după program, seara, deja mintea mea are nevoie de odihnă, nu am cum să mă mai ocup de lucruri intelectuale sau creative, pentru mine.
E a doua săptămână dintr-un mini MBA pe Brand Management, desfășurat online și susținut de Mark Ritson. Profesor de marketing la diferite școli cu renume internațional, îl admir mult și mă bucur că în sfârșit am ocazia să interacționez cu el. Tot la două săptămâni avem sesiune live cu el, de întrebări și răspunsuri. Un beneficiu al tehnologiei pe care îl apreciez mult. Eroii mei nu mai sunt undeva departe, pot de fapt să ajung la ei mult mai ușor. Fie să îi văd live, cum l-am văzut acum doi ani pe Seth Godin la BrandMinds la București, sau cum am ocazia acum să interacționez cu Mark Ritson.
Seara înainte de somn citesc puțin, aleg de obicei beletristică sau ceva ușor de citit. Acum citesc biografia tenismenului Roger Federer. Admir mult oamenii disciplinați iar Federer e jucătorul meu de tenis preferat, mă bucur să aflu mai multe despre viața și cariera lui. Chiar dacă e scrisă de un jurnalist și Federer nu a contribuit la ea, și nu se compară cu felul genial în care e scrisă biografia lui Agassi, e totuși interesantă și mă prinde.
Marți, 28 aprilie
Azi m-am trezit la 6, și am avut o listă de to-do lungă și consistentă. Așa se întâmplă de obicei marțea, parcă e mai productivă ziua decât lunea, și am și mai puține ședințe. Încerc să îmi grupez ședințele pe zile, astfel încât să pot munci concentrat în zilele fără ședințe.
Am reușit astfel să ajung la 0 emailuri necitite (nu se întâmplă des), și să nu mai rămân datoare nimănui cu nici o situație, document sau alte lucruri de care aveau nevoie de la mine. Și totodată am reușit și să încep unele mici proiecte ce stăteau și își așteptau rândul.
La nivel personal, mi-am făcut și temele pentru MBA pe săptămâna aceasta, și am reușit să postez pe blogul meu. Am un blog de aproape un an de zile, unde scriu despre marketing și leadership, dar și despre dezvoltare personală, echilibru între viața privată și cea profesională sau experiențe de viață din care cred că și alții ar avea ceva de învățat.
Seara creierul îmi e atât de obosit încât la 22 adorm deja, cu un serial din Suits pe tabletă. Și cu Luna adormindu-mi la picioare.
Miercuri, 29 aprilie
Azi a fost o zi a extremelor. Am primit o veste proastă, mi-am dat peste cap programul, dar apoi am întors situația și am găsit o soluție care mă încântă. Concret, mi-am dorit de mult timp o anumită mașină. Am achitat avansul in ianuarie, urma să vină inițial în aprilie-mai, apoi în iunie. Iar ieri m-au anunțat că poate să vină cel mai devreme în august datorită pandemiei.
Cumva tot procesul de achiziționare a acestei mașini a avut multe piedici, de la unele acte, la amânări și detalii. Evident, cum tot timpul gândesc totul mai mult decât trebuie, am analizat mult decizia. Iar în cazul acesta am ales să fiu pragmatică. Am găsit oferte de mașini cu livrare imediată. Până la urmă, dacă pandemia a afectat producția acestei mașini, si altele comandate acum vor avea aceeași soartă. Iar eu am rămas din ianuarie fără mașină și îi simt lipsa. În oraș nu atât de mult, pe vreme când se mergea la birou. Însă mai ales acum, aș putea face mult mai ușor naveta între Cluj și Alba, având și cățel, să fiu cu oamenii dragi mai des. Și odată ridicate restricțiile, vreau la munte. Cu cortul, cu cei mai dragi oameni, și cu cățelul. Cât de des o să mă țină puterile.
Așa că în două săptămâni ar trebui să am mașina nouă la îndemână. Dacă e să trag linie, a fost o zi bună.
Joi, 30 aprilie
Trezit devreme, am avut o dimineață productivă. Ajută când e înnorat afară, parcă nu îți pare așa rău că nu poți fi în natură, sau în concediu făcând ce vrei tu. Și oricum, îmi plac mult diminețile, până începe gălăgia zilei și până începi să depinzi de alții pentru a face ce ai de făcut. Diminețile sunt doar despre mine și ce îmi place mie să fac.
De altfel ziua a trecut banal, cu discuții multe legate de mașină, până am găsit una să aibă dotările importante pentru mine, și să fie la un preț să mi-l permit. Dar am dat avansul într-un final, așa că de acum, e o chestiune de zile până o pot conduce. Mașina e deja in showroom-ul reprezentanței de la Cluj. Și încerc să nu mă gândesc la asta, că devin nerăbdătoare și o să treacă greu timpul. Încă mă bucur că mai păstrez ceva din copilărie, când mă bucuram așa tare pentru orice lucru nou. Știu că am plâns de fericire când moșul mi-a adus în sfârșit prima păpușă Barbie când aveam doar câțiva ani. Sau cum dormeam noaptea cu încălțările noi. Frumoase timpuri. Frumoasă perioadă în viața unui om.
M-am pus târziu la somn, am avut dezbateri cu ai mei legate de mașină, dar într-un final am adormit împăcată. Nu iei o astfel de decizie atât de ușor, și mă bucur că am ajuns la pace. Mașina va fi albastră.
Vineri, 1 mai
E foarte înnorat afară, dar e plăcut. Ne-am trezit devreme că plângea Luna ca îi trebuia afară. Dar a fost așa de frumos, pe răcoare. Au și norii farmecul lor. Deși e 1 mai, iar Facebook-ul îmi arată poze cu ce am făcut în anii trecuți de 1 mai – fie munte fie mare, anul acesta va fi un 1 mai altfel.
1 mai anul aceasta a fost despre MBA. Am rămas în urmă cu ceva materiale, am avut nevoie să recuperez. Și am avut si un live Q&A cu Mark Ritson. Genial! Sunt chiar bucuroasă că am oportunitatea să aprofundez partea de brand management, îmi dă sentimentul că profit la maxim de perioada aceasta cam moartă în ceea ce privește celelalte activități pe care le aveam înainte de pandemie.
Plus, am început să îmi țin bugetul. Am tot încercat să fac asta într-o aplicație, in Cash Control, mi-am luat la un moment dat varianta premium. Dar parcă am nevoie de și mai multa flexibilitate în a-mi organiza categoriile, explicațiile, și vizualizarea datelor. Știu că un coleg de la muncă face asta de ceva timp, așa că o să încerc și eu. De acum o să am o nouă rată pe lângă cea de la apartament, așa că e nevoie să mă organizez mai bine și pe partea financiară.
Peste zi a mai ieșit și soarele. A fost o zi frumoasă, plină, dar cu multe lucruri pentru sufletul meu. Urmează weekendul, reluat cursul de Photoshop și delectat ochii cu poze frumoase, plus o zi la munte la cabana alor mei. Chiar dacă se anunță vreme rea, trebuie mers la îngrijit plantele de acolo.
***
Nota Bene: Teodora a fost așa de prinsă în a nota în jurnalul virtual, că a depășit cele 7 zile.
