Creativitatea lui Mihail – un copil de aproape 3 ani

Un ibric devine saxofon;

O cutie de la lego este acordeon;

O bucată pe beton cât o palmă este un aparat foto;

Se preface că fuge de bau-bau;

Umbrela lui devine un baston

Se apleacă de spate și merge sprijinit de umbrelă și-și spune „baba”

Un maracas devine solniță/ râșniță

Stă în patul lui și-și imaginează că este în „tacș”, adică taxi 🙂

Un felinar de la o Statuia lui Matei Corvin este un ochian;

Două scaune și o pătură se transformă într-un pat;

Trei scaune devin un tren.

Și atunci, cu ce drept șă îi spun eu: „Stai, nu așa. Uite, așa se joacă cu obiectul acesta”? În ceea ce privește jocul cred că rolul unui părinte este să-l observe pe copil mai mult decât să-l ghideze, să-l îndrume. Și în felul acesta am ales să ne creștem copiii: îi lăsăm să se joace atât cu jucării, cât și cum alte obiecte din casă sau de afară, atât timp cât nu este în pericol (sau nu face dezastru prea mare prin casă).

Modul acesta de educație este pe de-o parte foarte solicitant pentru noi, pentru că, totuși, copilul trebuie supravegheat și după ce se termină joaca trebuie să fac ordine și curățenie mai multă decât în cazul în care aș sta lângă el. Dar, pe de altă parte, este stimulat să se joace singur.

Nota bene: plănuiesc să actualizez acest articol periodic în funcție de ce alte idei creative voi mai observa la Mihail.