Mămiceală Redescoperire

A face sau a nu face copii

Nu pot sfătui pe nimeni dacă să facă copii sau nu. Sau dacă să facă mai mult de 1 copil, de 2 sau de 3. Dacă să-i facă mai repede sau mai târziu în căsnicie. Sau dacă să-i facă chiar dacă nu sunt căsătoriți. Există multe variabile în privința aceasta.

Ce pot să remarc este că am în jurul meu următoarele cazuri:

  • S-au căsătorit devreme (înainte de 30 de ani) și s-au „chinuit” ceva timp să aibă copii. Și acum sunt ok, cu de toate la pachet (și frustrări și bucurii) ca orice părinte.
  • S-au căsătorit târziu și au făcut repede copii.
  • Nu s-a căsătorit, are copil, nu stă cu tatăl copilului (Best alegere pentru ea ca om. Și copilul este bine, stați liniștiți).
  • Sunt de mult timp împreună, necăsătoriți, trecuți de 30 de ani și se întreabă dacă să aibă sau nu copii. Parcă niciodată nu este momentul potrivit pentru ei.
  • Căsătoriți și și-au dorit copii, au făcut tratamente (ea, adică) pentru ca să aibă copii. Au copil și acum ea este în depresie (ceea ce se poate întâmpla oricum la orice fel de naștere, la orice vârstă).
  • Căsătoriți, iar în primele 6 luni a rămas ea însărcinată. Fericiți cu 2 copii.
  • Au făcut copii înainte de 25 de ani. Acum la 35 de ani, copiii lor sunt mari.
  • Au făcut copii la 40+ de ani. Și copiii lor sunt bine.
  • Nu pot avea copii.
  • Nu vor copii.
  • Nu știu dacă vor copii.
  • N-au făcut copii, iar acum la 50+ le pare rău.
  • N-au făcut copii/ n-au putut, iar acum la 50+ sunt bine cu ei și n-au regrete.

Și mai pot fi multe alte situații. Fiecare ia decizia pentru sine. Și trebuie să țină cont de multe necunoscute oricum. Spun necunoscute pentru că nici nu-ți poți imagina ce scoate la suprafață din tine un copil. Te învață foarte multe despre tine, înainte de a-l învăța tu pe el ceva. Asta dacă ai deschiderea să înveți să fii un părinte bun. Că altfel ajungi la „Eu te-am făcut, eu te omor”, „Bătaia e ruptă din rai”, „Câte o palmă la fund orice copil trebuie să primească” sau „Copilul trebuie să mai știe și de frică”. Toate aceste replici le-am auzit în jurul meu. Nu sunt din alte cărți sau de pe net luate. Adică reprezintă practici generalizate încă, din păcate.

Revenind la temă, am două concluzii mari:

  1. Toți cei care-și doresc cu ardoare un copil, nu știu ce implică nașterea și creșterea lui pentru corpul și mintea mamei și pentru dinamica relației de cuplu. Un copil necesită de 10 ori mai multe resurse ca să faci orice în casă, în carieră, pentru tine ca om și pentru relație. Nimic nu mai merge bine de la sine. Necesită efort conștient și în mod constant.
  2. N-am auzit pe nimeni dintre cei care au copii să regrete vreodată că i-au făcut (poate în glumă, dar nu de-adevăratelea). Dar oameni fără copii au auzit să regrete.

Așadar, fiecare trebuie să cântărească pentru sine.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *