Mămiceală

A doua cezariană, retenție de lohii și doi medici cu pasiune

Dragi mămici, dacă așa de repede te vindeci după o operație de cezariană, atunci v-o recomand și vouă. Bine, lucrurile sunt chiar așa. Despre prima operație de cezariană am scris aici. Mie mi-a fost destul de greu după. Cred că nici după o lună nu mă simțeam întreagă și vindecată. Dar la a doua, lucrurile stau total diferit.

După 3 zile deja am solicitat să ies din spital, pentru că auzisem că sunt multe nașteri, se apropia și Crăciunul (cred că în primăvară se iubesc mai mult oamenii 🙂 ), astfel că se făceau externări și duminica. Dar medicii de la neonatologie au mai vrut să-i facă câteva investigații Ștefanei. În a 4-a zi, duminica, spre seară, eram acasă! Lunea, m-am mai relaxat, martea, în ajun de Crăciun, spălam frigiderul. 🙂

Dar s-o iau cu începutul.

Având în vedere că am născut prima dată prin cezariană „la cald”, în România, și următoarele nașteri se practică să fie tot prin operație de cezariană. Sincer, acceptasem acest fapt. Voiam să fiu sănătoasă, să fie și fetița sănătoasă. În plus, nu aveam timp să caut medici dispuși să mă ajute să nasc natural după cezariană, dar mai ales nu aveam disponibilitatea de a cheltui o sumă mare de bani la o clinică privată. Mai mult decât atât, mi-am făcut toate investigațiile și monitorizările sarcinii la clinica privată la care aveam asigurare de la birou, cu o doamnă doctor care nu lucrează la stat la maternitatea unde l-am născut pe Mihail și unde voiam să nasc și a doua oară. Dar auzisem că oricum medicii nu mai asistă la nașteri decât dacă sunt de gardă și mi-am spus că pe final de sarcină voi căuta un medic cu care să nasc la stat și o să merg să mă monitorizeze. Însă n-am reușit, mi-era peste mână. Ar fi trebuit să merg la cabinetul privat dacă voiam să nu merg la maternitate și să aștept cu orele , adică trebuia să cheltui fie bani în plus, fie să pierd timp. Am mers în continuare la doamna doctor Lazăr Claudia de la Medlife, în schimb.

Ultimele 3 monitorizări din ultimele aproape 2 luni le-am făcut la Gine 1, cu medici diferiți, cei care erau de gardă. Să ne înțelegem: aveam dosarul cu analize, cu monitorizări, fără probleme în sarcină, naștere la termen în sarcina anterioară, în fine, totul perfect, cum multe femei și-ar dori. Până la urmă recomandarea era așa: să vin la spital să mă internez cu câteva zile înainte de 40 de săptămâni pentru ca în funcție de disponibilitatea medicilor, cineva mă va opera.

Inițial, credeam că o doamnă doctor cu păr blond mă va opera și înțelesesem că este foarte bună, dar se pare că nu mă plăcea prea mult din 2 motive:

1. „Dar de ce n-ați venit la controale aici mai din timp?”

„Păi că am de crescut un copil acasă, merg la serviciu și, în plus, am asigurare de sănătate de la birou. De asemenea, n-am avut probleme în sarcină, așa că m-am gândit că orice medic poate să-mi facă opeprația”.

Cred că am fost prea directă pentru dumneaei…

2. În a doua zi de internare, m-a cautat în salon pentru ecografie, iar eu eram pe hol cu mama care îmi adusese niște sticle de apă. M-am simțit ca o școlăriță când mi-a spus „Ar trebui să stați în salon tot timpul”…

Cu ea mai era un medic tânăr, un rezident, credeam. Mi-a făcut ecografia, totul ok, copilul stătea bine merci în burtică, nu se grăbea să vină. Medicul părea foarte de treabă, așa că mi-am permis inclusiv să glumesc: „Nu știți oare când voi fi programată pentru operație, că zilele astea am terminat 2 cărți de citit”. Mi-a explicat din nou că depinde de diponibilitatea medicilor, dar că posibil mâine sau poimâine. „Așa mi se spusese și cu o zi înainte”, mi-am zis în gând. Seara vine o asistentă să-mi spună că sunt programată mâine la operație. Iei! 18 decembrie! Am șanse mari ca de Crăciun să fiu acasă! Întreb cine este medicul care va efectua operația. Mirată: „Dar nu știți? E medicul de gardă. Dar stați să verific. Iulian Goidescu, se numește.” De fapt, nu înțelesem prea bine numele și după ce am căutat pe net numele, îmi părea că seamă cu rezidentul ce-mi făcuse ecografia mai devreme. Sigur nu înțelesem bine, era prea tânăr să fie medic primar!

A doua zi, eram pregătită pentru operație, iar la 11.30 a venit pe lume Stefana, care a chițăit repede și puternic, a primit nota 10, era roșie toată, slăbuță și lunguță. Și da, am fost operată de domnul doctor Iulian Goidescu, „rezidentul” în mintea mea, dar un medic de nota 10 în realitate. M-a tratat cu mult bun simț și umor (când l-am întrebat de externare mi-a spus: „Dar de ce, vi s-au terminat cărțile de citit?”) și a venit să mă viziteze în fiecare dimineață, spre deosebire de alte colege de salon care nu erau vizitate nici chiar de medicii care le monitorizaseră sarcina.

Dacă ar fi să mai am o a treia sarcină, cu siguranță îl voi căuta pe acest medic, Iulian Goidescu.

Parcă mi-a anulat prima operație, acum la 2 luni și jumătate, nu am nicio durere în zona operației, iar operația se vindecă foarte bine! Prima a fost rozalie și după 1 an. Aceasta are deja aproape culoarea normală a pielii.

Am scris la început că dacă toate cezarienele ar fi așa, atunci le recomand cu drag, nu? Ei bine, n-a fost totul roz după operație și după operațiunea „spălat frigiderul” din a 2-a zi de la externare…

În săptămâna a 5-a după naștere, am început să am dureri în zona operației, simțeam burta cumva întărită. Dar mi-am spus că exagerasem cu trebăluitul  prin casă. A doua zi de la senzația asta, m-am trezit foarte slăbită, cu frisoane, cu durere puternică de cap și cu puls mărit (avem tensiometru în casă și-l rugasem pe soțul meu să-mi măsoare tensiune că poate era prea mică și de aceea mă durea capul). Soțul a însistat să o chem pe mama și să-mi fac programare cât de repede la medicul ginecolog. Nu voiam nici una, nici alta. „De ce să vină mama?”, mi-am spus. „Sigur mă voi simți mai bine în câteva ore? Iar la operație mă doare pentru că am făcut cam multe în weekendul ce trecuse. Și la ginecolog de ce să merg acum? Oricum, miercurea viitoare trebuie să merg la controlul de șase săptămâni.”

Însă, ca o soție iubitoare ce sunt, l-am ascultat. Mama a ajuns pe seară, când starea mea tot nu se îmbunătățise considerabil. A doua zi la prânz eram la doamna doctor Claudia Lazăr. Care s-a uitat cam strâmb la ecografie, mi-a spus să nu mă îngrijorez, dar am niște retenție de lohii – mi-a mai rămas sânge în uter, adică. În paranteză fie spus, eu chiar mă bucurasem că nu sângerasem așa de mult. Mi-am zis că m-a curățat medicul foarte bine. Dar, de fapt, am aflat că lohiometria este destul de fregventă la a doua naștere (prin cezariană sau nu) pentru că uterul se contractă mult mai ușor.

Doamna doctor mi-a dat un tratament injectabil. Nu-l scriu aici, pentru că nu este relevant. Dacă simțiți că aveți o problemă similară cu a mea, mai bine mergeți la un consult. Urma să revin pentru control la vreo 5-6 zile. După aproape o săptămână, sângele rămas se diminuase, dar mai era acolo, așa ca a doua oară am primit și recomandare de antibiotic (compatibil cu alăptarea) pentru a nu face septicemie. Stările de slăbiciune, frisoanele, durerile de cap trecuseră. Mai simțeam, însă, uterul dureros și tare în unele părți. Dar după cele două ture de tratament, ma simțeam foarte bine și la al treilea control uterul meu era în regulă. Ura! Dacă n-ar fi reacționat bine corpul meu, alternativa era chiuretajul. Să fie curățat uterul la spital, sub anestezie locală. Nu ar fi fost ceva deloc plăcut, știu pentru că din cauza unui rezultat PAP mai aiurea, mi s-a făcut o biopsie la o secțiune din col. Uh… dureros tare!

Mai vreau să menționez doar că n-ar trebui să tratăm cu superficialitate problemele noastre „femeiești”, că orice naștere presupune un risc, iar perioada de după naștere trebuie luată foarte în serios și monitorizată vindecarea. Eu aș fi ajuns la complicații mari, dacă nu era soțul meu. Principiul meu era: „Lasă că trece. Cum să plec de lângă fetița mea nou-născută la control? Poate n-am băut apă suficientă, de aceea mă doare capul. Poate sunt obosită, de aceea sunt slăbită. Poate am făcut efort, de aceea mă doare uterul.” Toate au fost variante greșite.

Mămici, mergeți la control ori de câte ori simțiți schimbări în starea voastră de sănătate! Și, mai ales, faceți anual testul Babeș-Papanicolau.

Dă mai departe, nu ține doar pentru tine 🙂

  • Facebook
  • Twitter
  • Google
  • LinkedIn
  • Pinterest0


S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *