Mihail (aproape 1 an deja) doarme liniștit, iar pe fundal se aude Joe Dassin. Îi place muzica. Îl liniștește atunci când doarme sau când e foarte agitat și nu reușete să adoarmă. Îi atrage atenția atunci când vreau să pot să-i pun scutecul fără chinuială de ambele părți ori să-l dezbrac și îmbrac fără alergat prin casă după el. Ca o paranteză, am înțeles că nu e bine să distragi atenția copiilor atunci când faci educație cu blândețe, însă câteodată dacă simt că mi se termină „blândețea” apelez la muzică ori la desene animate. Recunosc. La desene animate oricum nu stă mai mult de 3-5 minute. Că nu are „stare”. Iar muzica este de la tabletă sau telefon la care el nu are acces.

Și stând eu așa liniștită pe balcon că-mi doarme copilul, trece un tătic ce-și plimbă copilul ca să-l adoarmă. Și copilul pe jumătate adormit gângurește „ba, ba, baaa”, iar tatăl este cu ochii în telefon și împinge și mai acătării de cărucior. Atunci mi-a venit ideea acestui articol, mai ales că mi-am amintit și de o mămică ce-și cam scutura (nu pot spune legăna) copilul și tot cânta „la la la” (sau ceva în genul) ca să-și liniștească bebelina (mie îmi părea că vrea să acopere plânsul fetiței cu cântatul ei…).

Evident, poate la unii nu va funcționa ceea ce a funcționat la noi. Însă, pot spune că în diferite dozaje și combinații la noi funcționează mai mereu (exceptând cazurile în care Mihail are vreo durere sau în care eu am nevii trași până la cer și-napoi de două ori. În ultimul caz, întâi trebuie să mă liniștesc eu… iar mai apoi Domnul Bebe se liniștește „ca prin minune”).

Așadar, trucurile noastre sunt:

  1. Muzica – așa cum am amintit la începutul acestui articol. În primele luni îi puneam lui Mihail Mozart for babies aproape toată noaptea. Se trezea să sugă, dar nu plângea. De fapt, sugea pe trei sferturi adormit. Acum îi punem la culcare invariabil Chopin Spring waltz. Și așa s-a obișnuit. Plus că mă relaxează și pe mine. În restul zilei, îi punem muzică franțuzească, în principal, din dorința tatălui care mai și vorbește franceza cu el. Și cu siguranță, dacă vrem să adoarmă repede când îl plimbăm în cărucior pe afară, musai să fie pe muzică.
  2. Pupat, gâdilat, îbrățișat, jucat cu el și făcut să râdă în hotote. Adică CONECTARE cu copilul. Asta după ce am băut eu o gură de apă/ cafea/ ceai și am mâncat două guri de mâncare. Adică după ce am conștientizat că întâi trebuie să-mi satisfac nevoile mele de bază. Apoi, mă calmez și sunt gata să fiu mama care a dat în mintea copiilor. Și sunt gata să râd și eu cu poftă.
  3. Șâșâit. Mult șâșâit sau ooooo-it. Nu știu de ce… Poate pentru că sunt sunete similare cu ce a auzit el în burtică. Le spunem prelung și pe un ton monoton.
  4. Cântat Înger, îngerașul meu pe o melodie de leagăn, lină și monotonă. Și asta ajută.
  5. Bonus: facem cu schimbul în îngrijirea lui Mihail. Adică, după-masa când vine Cosmin de la serviciu, îl duce el la joacă pentru a-și consuma din energie și, de multe ori, îl aduce gata adormit de acolo. Către ora 10 seara. În tot acest timp, am și eu vreme să mă ocup de alte treburi casnice sau pur și simplu să nu fac mai nimic. Nu știu cum reușesc mamele singure, dar eu am nevoie de câte o pauză de la mămiceală… În plus, cred că este necesar ca și tatăl să se implice în mod activ în creșterea copilului. Pe de-o parte pentru că un copil are nevoie și de tată, pe de altă parte, pentru a o înțelege și pe mamă de ce este epuizată în majoritatea timpului sau nu mai reușește să facă față treburilor casei…

Și tot zilele acestea am văzut și un exemplu de bună practică. Doi părinți împingeau un cărucior cu o fetiță destul de micuță (în jur de 6-7 luni). Amândoi zâmbeau și o încurajau și se minunau de ea: „Faci tai-tai la mașini, mami?” „Bravo, mami. Așa se face.” „Vai, vezi cât e de drăguță?”. Amândoi erau veseli, iar în felul acesta, cred că își consolidau și relația dintre ei. Spun asta pentru că, așa cum la TV se anunță „pentru sănătatea emoționalăa a copilului dvs. petreceți cât mai mult timp împreună”, așa ar trebui să fie și pentur un cuplu. Iar a te minuna de copilul tău și a te juca cu el reprezintă un pilon de bază pentru o familie fericită.

Spun „a te minuna” pentru că atunci când ești în starea asta, ești deschis la nou, la cunoaștere, la apreciere. Iar copilul nostru se descoperă nouă în fiecare zi, în fiecare clipă, cu fiecare mișcare sau gângureală nouă.

Nu e ușor să crești un copil, dar toate acestee eforturi pot fi mai frumoase dacă alegem în mod conștient să fim prezenți acolo, lângă copiii noștri.